3 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MULȚĂMÍTĂ s. f. v. mulțumită.

mulțămítă f., pl. e. Mulțămire, răsplată. Grație: mulțămită ție, am scăpat.

MULȚĂMÍT, -Ă adj. v. mulțumit.

MULȚĂMÍT, -Ă adj. v. mulțumit.

MULȚĂMÍT, -Ă adj. v. mulțumit.

MULȚUMÍT, -Ă, mulțumiți, -te, adj., s. f., prep. 1. Adj. Care se simte bine, căruia nu-i lipsește nimic; satisfăcut, îndestulat. ♦ Bucuros. 2. S. f. (Înv. și pop.) Recunoștință (exprimată prin cuvinte sau prin recompense materiale); (concr.) ceea ce se oferă drept răsplată. 3. S. f. (Înv. și pop.) Bucurie, satisfacție. 4. Prep. (În forma mulțumită; construit cu dativul) Datorită..., cu ajutorul..., prin intermediul... [Var.: (reg.) mulțămít, -ă adj.] – V. mulțumi.

MULȚUMÍT, -Ă, mulțumiți, -te, adj., s. f., prep. 1. Adj. Care se simte bine, căruia nu-i lipsește nimic; satisfăcut, îndestulat. ♦ Bucuros. 2. S. f. (Înv. și pop.) Recunoștință (exprimată prin cuvinte sau prin recompense materiale); (concr.) ceea ce se oferă drept răsplată. 3. S. f. (Înv. și pop.) Bucurie, satisfacție. 4. Prep. (În forma mulțumită; construit cu dativul) Datorită..., cu ajutorul..., prin intermediul... [Var.: (reg.) mulțămít, -ă adj.] – V. mulțumi.

mulțămit, ~ă a, sf, pp vz mulțumit

mulțumit, [At: CORESI, EV. 117 / V: (îvp) ~țăm~, (îrg) ~țem~ / Pl: ~iți, ~e / E: mulțumi] 1 a (Cu verbul „a fi”) Care se simte bine din punct de vedere sufletesc Si: bucuros, împăcat. 2 a (Cu verbul „a fi”) Căruia nu-i lipsește nimic Si: îndestulat, satisfăcut. 3 a (Cu verbul „a fi”) Care nu cere sau nu așteaptă mai mult Si: bucuros, împăcat, satisfăcut. 4 a (Înv) Care exprimă mulțumire (3). 5 sf (Pop; lsg) Răspuns la o închinare, la un salut, la o urare. 6 sf (Îla) De ~țămită Care exprimă o mulțumire. 7 sf (Îlav) Cu ~ă Cu cuvinte de mulțumire Si: mulțumind. 8 sf (Reg; îlv) A-și da ~țămita A renunța la... 9 sf (Îvp) Mulțumire (5). 10 sf (Nob; îlav) Cu ~a lui Rămânând mulțumit. 11 sf (Pgn; îlv) A fi de ~ă A satisface. 12 (Rar; îal) A bucura. 13 (Rar; îal) A mulțumi (9). 14 (îae; rar) A mulțumi (10). 15 sf (Îvp) Recunoaștere a unei îndatoriri sau a unei binefaceri. 16 sf (Îvp) Recunoștință exprimată prin daruri sau recompense materiale. 17 sf (Îvp; ccr) Ceea ce se oferă drept răsplată. 18 pp (Ccd; îf mulțumită) Cu ajutorul, prin intermediul Si: datorită, grație... 19-20 sf Mulțumire (3-4)

MULȚUMÍT, -Ă, mulțumiți, -te, adj. (Și în forma mulțămit) Satisfăcut, îndestulat; împăcat. Era mulțămit și zîmbea. În sfîrșit, ajungea la Iași. SADOVEANU, O. VII 68. Primarul Ion Pravilă intră în circiumă frecîndu-și mîinile mulțumit. REBREANU, R. II 73. Ești mulțămită, fata mea?Mulțămită, răspunse ea zîmbind. EMINESCU, N. 18. – Variantă: (regional) mulțămít, -ă adj.

MULȚUMÍTĂ, (rar) mulțumite, s. f. (Și în forma regională mulțămită) 1. Recunoștință; recompensă, răsplată; cuvinte prin care se exprimă recunoștința. Abia își isprăvise mulțumită, și alți creștini din sat sosiră la el. GALACTION, O. I 255. La gît purta o salbă de galbeni, pe care a dat-o fetei ca mulțămită, pentru că a căutat-o la boală. CREANGĂ, P. 291. Auzit-ai mulțumite, Mulțumite-mbobocite, Bodaproste înflorite. PĂSCULESCU, L. P. 8. ♦ (Cu valoare de prepoziție, urmat de un dativ) Datorită (unei persoane sau unui lucru). Mulțumită domnului, părinții noștri aveau de unde; căci sărăcia nu se oploșise încă la ușa lor. CREANGĂ, A. 103. 2. Mulțumire (2). Oamenii ce iubesc noul vor ceti cu mulțămită, Căci de-i și gol adevărul la-nțelepți tot e plăcut. NEGRUZZI, S. II 290. – Variantă: (regional) mulțămítă s. f.

MULȚUMÍT ~tă (~ți, ~te) Căruia nu-i lipsește nimic; care are de toate. /v. a mulțumi

MULȚUMÍTĂ1 ~e f. v. A MULȚUMI. ◊ Mulțumita seacă nimănui nu-i dragă se spune, în glumă, când cineva se aștepta la o recompensă materială și nu la una spirituală. /v. a mulțumi

MULȚUMÍTĂ2 prep. Cu ajutorul...; prin intermediul...; grație...; datorită (cuiva sau a ceva). /v. a mulțumi

mulțumit a. 1. care are de ajuns, care nu cere mai mult: s’a arătat mulțumit; 2. care simte plăcere, bucurie: mulțumit cu soarta sa.

mulțămít, -ă adj. Satisfăcut, care nu pretinde maĭ mult, vesel, fericit: bătrînu era mulțămit văzîndu-șĭ toțĭ fiiĭ la un loc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*mulțumít adj. m., pl. mulțumíți; f. mulțumítă, pl. mulțumíte

mulțumítă2 (înv., pop.) s. f., g.-d. art. mulțumítei; pl. mulțumíte

mulțumítă s. f., pl. mulțumíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MULȚUMÍT adj. 1. v. satisfăcut. 2. v. împăcat. 3. v. bucuros.

arată toate definițiile

Intrare: mulțumit
mulțumit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulțumit
  • mulțumitul
  • mulțumitu‑
  • mulțumi
  • mulțumita
plural
  • mulțumiți
  • mulțumiții
  • mulțumite
  • mulțumitele
genitiv-dativ singular
  • mulțumit
  • mulțumitului
  • mulțumite
  • mulțumitei
plural
  • mulțumiți
  • mulțumiților
  • mulțumite
  • mulțumitelor
vocativ singular
plural
mulțămit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulțămit
  • mulțămitul
  • mulțămitu‑
  • mulțămi
  • mulțămita
plural
  • mulțămiți
  • mulțămiții
  • mulțămite
  • mulțămitele
genitiv-dativ singular
  • mulțămit
  • mulțămitului
  • mulțămite
  • mulțămitei
plural
  • mulțămiți
  • mulțămiților
  • mulțămite
  • mulțămitelor
vocativ singular
plural
Intrare: mulțumită (prep.)
mulțumită2 (prep.) prepoziție
prepoziție (I12)
  • mulțumi
mulțămită2 (prep.) prepoziție
prepoziție (I12)
  • mulțămi
Intrare: mulțumită (s.f.)
mulțumită1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulțumi
  • mulțumita
plural
  • mulțumite
  • mulțumitele
genitiv-dativ singular
  • mulțumite
  • mulțumitei
plural
  • mulțumite
  • mulțumitelor
vocativ singular
plural
mulțămită1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulțămi
  • mulțămita
plural
  • mulțămite
  • mulțămitele
genitiv-dativ singular
  • mulțămite
  • mulțămitei
plural
  • mulțămite
  • mulțămitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mulțumit mulțămit

  • 1. Care se simte bine, căruia nu-i lipsește nimic.
    exemple
    • Era mulțămit și zîmbea. În sfîrșit, ajungea la Iași. SADOVEANU, O. VII 68.
      surse: DLRLC
    • Primarul Ion Pravilă intră în circiumă frecîndu-și mîinile mulțumit. REBREANU, R. II 73.
      surse: DLRLC
    • Ești mulțămită, fata mea? – Mulțămită, răspunse ea zîmbind. EMINESCU, N. 18.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi mulțumi
    surse: DEX '98 DEX '09

mulțumită (prep.) mulțămită

etimologie:

  • vezi mulțumi
    surse: DEX '09

mulțumită (s.f.) mulțămită

etimologie:

  • vezi mulțumi
    surse: DEX '98 DEX '09