mișling s [At: I. IONESCU, D. 523 / V: mijlic, mijlinc, mijl~, ~lig, ~lin, mizl~, mujlinc, mujl~, mul~, muș~ / E: ger Mischling „corcitură”] (Reg) 1 Plante furajere semănate în amestec Vz coșolină. 2 Porumb semănat des și cosit încă verde folosit ca nutreț Vz ciolomad.

mijlinc s vz mișling

mijling s vz mișling

mișlig v vz mișling

mișlin v vz mișling

mișlinc v vz mișling

mizling s vz mișling

mujlic s vz mișling

mujlinc s vz mișling

muling s vz mișling

mușling s vz mișling

mișling s.n. (reg.) plante furajere semănate în amestec.

MIȘLÍNG subst. (Regional) Plante furajere semănate în amestec (v. c o ș o l i n ă); porumb semănat des și cosit încă verde pentru a fi folosit ca nutreț (v. c i o l o m a d). În pămîntul gunoiet. . . se seamănă în anul dinții mișling, adică o amestecătură de măzărichie cu ovăz. IONESCU, D. 523, cf. S. C. SȚ. (IAȘI) 1 958, 175, ALR II 5194/386. Mujlic de dat la boi. ALR SN I h 120, cf. LEXIC REG. 66. – Și: mișlin (ALR II 5 250/53), mișlinc (A I 13), mijlínc (ib.), mijlíng (ib. 12, 20), míșlig (S. C. ȘT. IAȘI 1958, 175), mizlíng (ALR SN I h 120), mujlic, mujlínc (com. din TĂRCĂIȚA-BEIUȘ), mujlíng (A I 21, 35), mulíng (ib. 20), mușlíng (ib. 13, 26) subst. – Din germ. Mischling „corcitură”.

MIJLÍNC subst. v. mișling.

MIJLÍNG subst. v. mișling.