3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNMUGURÍ, pers. 3 înmugurește, vb. IV. Intranz. A face muguri; a muguri, a încăpuși. ♦ Fig. (Despre idei, soluții etc.) A lua naștere, a prinde contur în mintea cuiva. – În + mugur.

ÎNMUGURÍ, pers. 3 înmugurește, vb. IV. Intranz. A face muguri; a muguri, a încăpuși. ♦ Fig. (Despre idei, soluții etc.) A lua naștere, a prinde contur în mintea cuiva. – În + mugur.

MUGURÁ vb. I v. muguri.

MUGURÍ, pers. 3 mugurește, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A înmuguri. [Var.: mugurá vb. I] – Din mugur.

MUGURÍ, pers. 3 mugurește, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A înmuguri. [Var.: mugurá vb. I] – Din mugur.

înmuguri vi [At: ISPIRESCU, L. 72 / V: (cscj) ~ra / Pl: ~resc / E: în- + mugur] 1 (D. plante, copaci etc.) A face muguri. 2 (Fig; d. idei, soluții etc.) A prinde contur în mintea cuiva.

muguri vi [At: N. TEST. (1648), 32r/18 / V: (cscj) ~ra (Pzi: 3 ~rează și mugură) / Pzi: 3 ~rește / E: mugur] (Îrg; d. plante) A înmuguri.

ÎNMUGURÍ, înmuguresc, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A da muguri. Într-o zi văzu că pomul înmugurește, înflorește, se scutură florile și roadele se arată. ISPIRESCU, L. 72. Uite, codru-nmugurește, ’Nmugurește, înverzește, Doru-n mine se trezește. ANT. LIT. POP. I 74. – Variante: mugurá (DELAVRANCEA, S. 50) vb. I, mugurí (PANN, la TDRG, GOROVEI, C. 301) vb. IV.

A ÎNMUGURÍ pers. 3 ~éște intranz. 1) (despre plante) A se acoperi cu muguri; a da muguri. 2) fig. (despre atitudini, sentimente, idei) A începe să capete contururi precise; a prinde consistență; a se înfiripa; a încolți; a se deștepta. /în + mugur

înmugurésc v. intr. Emit mugurĭ, mă acoper cu mugurĭ: arboriĭ aŭ înmugurit. – Și îmu-. V. împupesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înmugurí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. înmuguréște, imperf. 3 sg. înmugureá; conj. prez. 3 înmugureáscă

înmugurí vb., ind. prez. 3 sg. înmuguréște, imperf. 3 sg. înmugureá; conj. prez. 3 sg. și pl. înmugureáscă

mugurí vb., ind. prez. 3 sg. muguréște, imperf. 3 sg. mugureá; conj. prez. 3 sg. și pl. mugureáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNMUGURÍ vb. (BOT.) a muguri, (înv. și pop.) a odrăsli, (reg.) a împupi, a încăpuși.

MUGURÍ vb. (BOT.) a înmuguri, (înv. și pop.) a odrăsli, (reg.) a împupi, a încăpuși. (Planta a ~.)

ÎNMUGURI vb. (BOT.) a muguri, (înv. și pop.) a odrăsli, (reg.) a împupi, a încăpuși.

MUGURI vb. (BOT.) a înmuguri, (înv. și pop.) a odrăsli, (reg.) a împupi, a încăpuși. (Planta a ~.)

Intrare: mugurare
mugurare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mugurare
  • mugurarea
plural
  • mugurări
  • mugurările
genitiv-dativ singular
  • mugurări
  • mugurării
plural
  • mugurări
  • mugurărilor
vocativ singular
plural
Intrare: înmuguri
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înmuguri
  • ‑nmuguri
  • înmugurire
  • ‑nmugurire
  • înmugurit
  • ‑nmugurit
  • înmuguritu‑
  • ‑nmuguritu‑
  • înmugurind
  • ‑nmugurind
  • înmugurindu‑
  • ‑nmugurindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • înmugurește
  • ‑nmugurește
(să)
  • înmugurească
  • ‑nmugurească
  • înmugurea
  • ‑nmugurea
  • înmuguri
  • ‑nmuguri
  • înmugurise
  • ‑nmugurise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • înmuguresc
  • ‑nmuguresc
(să)
  • înmugurească
  • ‑nmugurească
  • înmugureau
  • ‑nmugureau
  • înmuguri
  • ‑nmuguri
  • înmuguriseră
  • ‑nmuguriseră
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • muguri
  • mugurire
  • mugurit
  • muguritu‑
  • mugurind
  • mugurindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mugurește
(să)
  • mugurească
  • mugurea
  • muguri
  • mugurise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • muguresc
(să)
  • mugurească
  • mugureau
  • muguri
  • muguriseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mugura
  • mugurare
  • mugurat
  • muguratu‑
  • mugurând
  • mugurându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mugurea
(să)
  • mugureze
  • mugura
  • mugură
  • mugurase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mugurea
(să)
  • mugureze
  • mugurau
  • mugura
  • muguraseră
verb (V2)
Surse flexiune: DMLR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mugura
  • mugurare
  • mugurat
  • muguratu‑
  • mugurând
  • mugurându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mugură
(să)
  • mugure
  • mugura
  • mugură
  • mugurase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mugură
(să)
  • mugure
  • mugurau
  • mugura
  • muguraseră
Intrare: muguri
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • muguri
  • mugurire
  • mugurit
  • muguritu‑
  • mugurind
  • mugurindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mugurește
(să)
  • mugurească
  • mugurea
  • muguri
  • mugurise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • muguresc
(să)
  • mugurească
  • mugureau
  • muguri
  • muguriseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mugura
  • mugurare
  • mugurat
  • muguratu‑
  • mugurând
  • mugurându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mugurea
(să)
  • mugureze
  • mugura
  • mugură
  • mugurase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mugurea
(să)
  • mugureze
  • mugurau
  • mugura
  • muguraseră
verb (V2)
Surse flexiune: DMLR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mugura
  • mugurare
  • mugurat
  • muguratu‑
  • mugurând
  • mugurându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mugură
(să)
  • mugure
  • mugura
  • mugură
  • mugurase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mugură
(să)
  • mugure
  • mugurau
  • mugura
  • muguraseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înmuguri înmugurire muguri mugura

  • 1. A face muguri.
    exemple
    • Într-o zi văzu că pomul înmugurește, înflorește, se scutură florile și roadele se arată. ISPIRESCU, L. 72.
      surse: DLRLC
    • Uite, codru-nmugurește, ’Nmugurește, înverzește, Doru-n mine se trezește. ANT. LIT. POP. I 74.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre idei, soluții etc.) A lua naștere, a prinde contur în mintea cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • În + mugur
    surse: DEX '09 DEX '98

muguri mugura

etimologie:

  • mugur
    surse: DEX '09 DEX '98