11 definiții pentru mucus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mucus sn [At: DL / E: lat, fr mucus] (Med) Secreție produsă de unele celule ale glandelor situate pe o membrană mucoasă Si: (înv) muc (1).

MÚCUS s. n. Secreție produsă de celulele mucoase ale unor glande. – Din lat., fr. mucus.

MÚCUS s. n. Secreție produsă de celulele mucoase ale unor glande. – Din lat., fr. mucus.

MÚCUS s. n. Secreție produsă de celulele mucoase ale glandelor. Mucusul secretat de numeroasele glande ale membranei mucoase... joacă un rol mare în sensul apărării organismului de acțiunea vătămătoare a microbilor. ANATOMIA 69.

MÚCUS s.n. Secreție a celulelor mucoase ale glandelor. V. mucozitate. ♦ Lichid transparent care îmbracă corpul peștilor. [< fr., lat. mucus].

MÚCUS s. n. 1. lichid vâscos, de compoziție alcalină, secretat de celulele mucoase ale glandelor. 2. lichid transparent care îmbracă corpul peștilor. (< lat., fr. mucus)

MÚCUS n. Secreție vâscoasă produsă de glandele unor membrane interne ale organismului. /<lat., fr. mucus


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÚCUS s. (BIOL.) pituită, (înv.) muc.

MUCUS s. (FIZIOL.) (înv.) muc.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MÚCUS (cuv. lat.) s. n. Secreție clară, vâscoasă a mucoaselor, compusă din mucină, celule epiteliale, leucocite și diferite săruri anorganice, suspendate în apă. Are un rol protector pentru mucoasele pe care le acoperă.

Intrare: mucus
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucus
  • mucusul
  • mucusu‑
plural
  • mucusuri
  • mucusurile
genitiv-dativ singular
  • mucus
  • mucusului
plural
  • mucusuri
  • mucusurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)