2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mucigăia v vz mucegăi

MUCEGĂÍ, pers. 3 mucegăiește, vb. IV. Intranz. și refl. A prinde mucegai, a se acoperi, a fi pătruns de mucegai; a mucezi. [Var.: mucigăí vb. IV] – Din mucegai.

MUCEGĂÍ, pers. 3 mucegăiește, vb. IV. Intranz. și refl. A prinde mucegai, a se acoperi, a fi pătruns de mucegai; a mucezi. [Var.: mucigăí vb. IV] – Din mucegai.

MUCIGĂÍ vb. IV v. mucegăi.

mucegăi vir [At: I. IONESCU, C. 137/1 / V: (reg) ~cig~, (cscj) ~ia, ~cigăia / Pzi: 3 ~ește / E: mucegai] 1-2 A se acoperi de mucegai (1) (degradându-se, stricându- se) Si: a (se) mucezi, (reg) a (se) mucuri1.

MUCEGĂÍ, pers. 3 mucegăiește, vb. IV. lntranz. și refl. A prinde mucegai, a se acoperi de mucegai, a mucezi.

A MUCEGĂÍ ~iésc intranz. A prinde mucegai; a se acoperi cu mucegai; a deveni muced; a mucezi. /Din mucegai

mucegăĭésc v. intr. (d. mucegaĭ). Mucezesc, prind mucegaĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mucegăí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. mucegăiéște, imperf. 3 sg. mucegăiá; conj. prez. 3 să mucegăiáscă

mucegăí vb., ind. prez. 3 sg. mucegăiéște, 3 pl. mucegăiésc, imperf. 3 sg. mucegăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. mucegăiáscă

mucegăi (ind. prez. 3 sg. mucegăiește, conj. mucegăiască)

mucegăesc, -găiască 3 conj., -găiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUCEGĂÍ vb. a (se) mucezi, (reg.) a (se) mucuri, (Olt.) a (se) sfoiegi. (Un aliment care s-a ~.)

MUCEGĂI vb. a (se) mucezi, (reg.) a (se) mucuri, (Olt.) a (se) sfoiegi. (Un aliment care s-a ~.)

Intrare: mucigăia
mucigăia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mucegăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mucegăi
  • mucegăire
  • mucegăit
  • mucegăitu‑
  • mucegăind
  • mucegăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mucegăiește
(să)
  • mucegăiască
  • mucegăia
  • mucegăi
  • mucegăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mucegăiesc
(să)
  • mucegăiască
  • mucegăiau
  • mucegăi
  • mucegăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mucigăi
  • mucigăire
  • mucigăit
  • mucigăitu‑
  • mucigăind
  • mucigăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mucigăiește
(să)
  • mucigăiască
  • mucigăia
  • mucigăi
  • mucigăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mucigăiesc
(să)
  • mucigăiască
  • mucigăiau
  • mucigăi
  • mucigăiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mucegăi mucigăi

etimologie:

  • mucegai
    surse: DEX '98 DEX '09