2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

muchia vt [At: CIAUȘANU, GL. / V: muchi, muchii / P: ~chi-a / Pzi: ~iez / E: muchie] 1 (Reg; c. i. marginile unei scânduri) A tăia. 2 (Reg; c. i. o bucată de pânză) A împături în două, înainte de a face val. 3 (Olt; îf muchii; c. i. o bucată de pânză, un material textil) A tivi. 4 (Reg; fig; c. i. oameni) A bate rău.

MÚCHE s. f. v. muchie.

MÚCHIE, muchii, s. f. 1. Linie de intersecție a două fețe ale unui corp geometric. ◊ Loc. adv. Pe muchie = la limită, la extremă. 2. Margine, dungă a unui lucru, a unei suprafețe. ◊ Expr. Bătuți pe muchie = (despre o sumă de bani) din care nu lipsește nimic, care este întreagă, exactă. 3. Marginea din afară, porțiune laterală a unor obiecte. ♦ Marginea palmei dinspre degetul cel mic. ♦ Partea opusă tăișului unor unelte de tăiat. ◊ Expr. (Ca sau cât) (de) o muchie de cuțit = foarte îngust, foarte subțire; foarte puțin. Pe muchie de cuțit = într-o situație critică, în primejdie. 4. Partea cea mai înaltă, ascuțită și prelungită, a unui munte, a unui deal, a unei stânci; creastă, coamă, culme; p. ext. coastă a unui munte sau a unui deal; pantă, povârniș. [Pr.: -chi-e.Var.: múche s. f.] – Probabil lat. *mutila (= mutulus).

MÚCHIE, muchii, s. f. 1. Linie de intersecție a două fețe ale unui corp geometric. ◊ Loc. adv. Pe muchie = la limită, la extremă. 2. Margine, dungă a unui lucru, a unei suprafețe. ◊ Expr. Bătuți pe muchie = (despre o sumă de bani) din care nu lipsește nimic, care este întreagă, exactă. 3. Marginea din afară, porțiune laterală a unor obiecte. ♦ Marginea palmei dinspre degetul cel mic. ♦ Partea opusă tăișului unor unelte de tăiat. ◊ Expr. (Ca sau cât) (de) o muchie de cuțit = foarte îngust, foarte subțire; foarte puțin. Pe muchie de cuțit = într-o situație critică, în primejdie. 4. Partea cea mai înaltă, ascuțită și prelungită, a unui munte, a unui deal, a unei stânci; creastă, coamă, culme; p. ext. coastă a unui munte sau a unui deal; pantă, povârniș. [Pr.: -chi-e.Var.: múche s. f.] – Probabil lat. *mutila (= mutulus).

muchie [At: HERODOT (1645), 97 / V: ~che (Pl: muchi, muche) / P: ~chi-e / Pl: ~ii / E: ml *mutila] 1 sf Linie de intersecție a două fețe ale unui corp geometric. 2 sf (îla) În (trei sau patru, cinci etc.) muchii Alcătuit din trei (sau patru, cinci etc.) fețe plane care se intersectează. 3 (Îlav) Pe ~ La limită. 4 sf (Rar; îlav) De pe ~ Dintr-o parte Si: pieziș. 5 sf (Rar; îla) Cioplit în patru ~chii Dichisit. 6 sf Margine (1) a unui lucru, a unei suprafețe. 7 sf Suprafață îngustă care limitează un obiect, o porțiune de teren etc. de jur-împrejur. 8 sf (D. monede; îla) Bătuți pe ~ Cu marginea zimțată. 9 sf (D. o sumă de bani; îal) Din care nu lipsește nimic Si: exact. 10 sf (Îe) A coase pe ~ A împreuna două bucăți de stofa, așezând una peste alta marginile lor și cosându-le cu împunsături mărunte. 11 sf (Reg; îlv) A da peste ~ A tivi. 12 sf (Rar; îe) A nu fi trecut nici pe foaie, nici pe ~ A nu fi băgat în seamă. 13 sf (Îvr) Graniță de țară Si: hotar. 14 sf (Lit) Linie a orizontului. 15 sf (Spc) Margine a patului opusă marginii dinspre perete. 16 sf (Reg; spc) Margine a sobei de gătit opusă marginii dinspre perete. 17 sf (Spc) Margine a palmei dinspre degetul cel mic. 18 sf (Spc) Parte a unor unelte de tăiat, de săpat etc., opusă tăișului Si: (reg) spinare. 19 sf (îla) (Ca sau cât) (de) o ~ (de cuțit sau de topor) Foarte îngust. 20 sf (Îal) Foarte mic. 21 sf (Îe) Pe ~ de cuțit Într-o situație primejdioasă, riscantă. 22 sf (Îae) La limita până la care se poate admite ceva. 23 sfî (Îlav) Cât ai pune pe o ~ de cuțit Foarte puțin. 24 av (Reg; îe) A tăcea ~ A nu scoate nici un cuvânt. 25 sf Lovitură dată cu muchia (17). 26 sf (Reg; spc) Mâner al sfredelului. 27 sf Parte mai înaltă, ascuțită și alungită, a unui munte, a unui deal sau a unei stânci Si: coamă, creastă, creștet, culme, spinare. 28 sf (Pex) Coastă a unui munte sau a unui deal Si: pantă, povârniș. 29 sf (Reg; îs) ~ de pământ (sau de deal) Ridicătură mică de pământ Vz colnic, dâmb, movilă (1). 30 sf (Reg) Brazdă proeminentă, pe mijlocul terenului arat. 31 sf (Reg) Ridicătură de teren care separă o holdă de alta. 32 sf (Reg) Coamă dințată, alcătuită din șindrile, din vârful acoperișului unor case țărănești. 33 sf (Reg) Nicovală.

MÚCHIE, muchii, s. f. (Și în forma muche) 1. Linia de intersecție a două fețe ale unui corp. Cît de clare mi se-nșiră toate din trecut, în minte, Cînd de-a crucii muche rece îmi lipesc tîmpla fierbinte! VLAHUȚĂ, P. 107. La un cerdac ținut în aer de stîlpi de zid în patru muchi, duceau dintr-o lăture niște scări înalte. EMINESCU, N. 51. 2. Margine, dungă a unui lucru. Deodată s-a trezit pe muchia unei prăpăstii. AGÎRBICEANU, S. P. 20. Patru cuie de lemn... sînt bătute pe muchile luntrei. CONTEMPORANUL, IV 42. ◊ Fig. Doi cîni... se iviră în fugă de după muchea depărtată a zării. HOGAȘ, M. N. 185. Muchia palmei = marginea palmei dinspre degetul mic. Cînd eram băiet, stupeam în palma stingă, apoi trînteam cu muchea palmei celeilalte în stupit. CREANGĂ, A. 141. ◊ Expr. Bani bătuți pe muchie = bani în numerar, bani gheață, bani peșin. 3. Partea opusă tăișului unor unelte (ca topor, cuțit, sabie etc.). Mi se părea că merge pe o cale îngustă numai cît o muche de cuțit. HOGAȘ, M. N. 53. Cum puse capul pe perină, adormiră îndată, parcă-i lovise cineva cu muchea în cap. ISPIRESCU, E. 243. Și ți-o rămas nasul gol Cît o muche de topor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 441. ◊ Expr. (Rar) (Ca) de o muchie de cuțit = foarte puțin, puțin de tot. De o muche de cuțit mai trebuia ros lemnul. ȘEZ. II 4. (A fi sau a sta) pe muchie de cuțit = a fi în mare primejdie, a se găsi într-un moment critic. Mereu pe muche de cuțit, mereu la un fir de păr de lucrurile îngrozitoare care cu nici un preț nu trebuiau spuse. DUMITRIU, B. F. 150. 4. Partea cea mai înaltă, ascuțită și alungită a unui munte, a unui deal sau a unei stînci; creastă, creștet, coamă, culme, spinare; p. ext. coasta unui munte sau a unui deal. În depărtare, printre muchi de dealuri, scînteia Moldova ca argintul viu. SADOVEANU, O. I 42. Ne odihnirăm pe muchea muntelui, avînd sub ochi nemărginita întindere. BOLINTINEANU, O. 306. Acum se găsesc De benchetuiesc La valea adîncă, La muchie de stîncă. ALECSANDRI, P. p. 63. – Variantă: múche, muchi, s. f.

MÚCHIE ~i f. 1) Linie de intersecție a două fețe ale unui corp. * Pe ~ la limită. 2) Margine îngustă a unui obiect, a unei suprafețe; cant. * ~a palmei marginea palmei dinspre degetul mic. 3) Partea opusă tăișului la unele instrumente. ~a cuțitului. ◊ A fi (sau a sta, a se afla) pe ~ de cuțit a fi într-o situație critică, periculoasă. 4) Creastă, coamă de deal sau de munte. [G.-D. muchiei; Sil. -chi-e; Var. muche] /Probabil lat. mutila

muchie f. colț, crestătură: 1. dosul unei cărți; 2. marginea sau dunga cuțitului; 3. creștet sau culme de deal. [Cf. lat. MUTILUS, tocit].

múche f. (d. lat. mútulus îld. mútilus, mutilat, truncheat. Din fem. mútula s’a făcut *mutla, mucia, muche, ca și așchie, veche). Acea parte a cuțituluĭ (toporuluĭ, săbiiĭ) care e opusă ascuțișuluĭ și nu poate tăĭa. Cant, acea parte a uneĭ cărămizĭ, uneĭ lespezĭ, unuĭ dulap care e opusă latuluĭ: cărămida are patru muchĭ. Muchea dealuluĭ, culmea dealuluĭ. Oglindă cu muchĭ, oglindă cu muchile tăĭate în formă de unghĭ obtuz (fr. biseau).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!múchie (-chi-e) s. f., art. múchia (-chi-a), g.-d. art. múchiei; pl. múchii, art. múchiile (-chi-i-)

múchie (sil. -chi-e)/múche s. f., art. múchia (sil. -chi-a)/múchea, g.-d. art. múchiei/múchii; pl. múchii/múchi, art. múchiile (sil. -chi-i-)/múchile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUCHIÁ vb. (reg.) a tivi. (A ~ marginea scândurii.)

*MUCHIA vb. (reg.) a tivi. (A ~ marginea scîndurii.)

MÚCHIE s. 1. dungă, latură, margine. (~ patului, a cutiei.) 2. v. cant. 3. (TEHN.) (reg.) spinare. (~ unei unelte de tăiat.) 4. v. pantă. 5. v. coamă. 6. v. coamă.

arată toate definițiile

Intrare: muchia
verb (VT212)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • muchia
  • muchiere
  • muchiat
  • muchiatu‑
  • muchiind
  • muchiindu‑
singular plural
  • muchia
  • muchiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • muchiez
(să)
  • muchiez
  • muchiam
  • muchiai
  • muchiasem
a II-a (tu)
  • muchiezi
(să)
  • muchiezi
  • muchiai
  • muchiași
  • muchiaseși
a III-a (el, ea)
  • muchia
(să)
  • muchieze
  • muchia
  • muchie
  • muchiase
plural I (noi)
  • muchiem
(să)
  • muchiem
  • muchiam
  • muchiarăm
  • muchiaserăm
  • muchiasem
a II-a (voi)
  • muchiați
(să)
  • muchiați
  • muchiați
  • muchiarăți
  • muchiaserăți
  • muchiaseți
a III-a (ei, ele)
  • muchia
(să)
  • muchieze
  • muchiau
  • muchia
  • muchiaseră
Intrare: muchie
  • silabație: mu-chi-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muchie
  • muchia
plural
  • muchii
  • muchiile
genitiv-dativ singular
  • muchii
  • muchiei
plural
  • muchii
  • muchiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F122)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muche
  • muchea
plural
  • muchi
  • muchile
genitiv-dativ singular
  • muchi
  • muchii
plural
  • muchi
  • muchilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

muchie muche

  • 1. Linie de intersecție a două fețe ale unui corp geometric.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Cît de clare mi se-nșiră toate din trecut, în minte, Cînd de-a crucii muche rece îmi lipesc tîmpla fierbinte! VLAHUȚĂ, P. 107.
      surse: DLRLC
    • La un cerdac ținut în aer de stîlpi de zid în patru muchi, duceau dintr-o lăture niște scări înalte. EMINESCU, N. 51.
      surse: DLRLC
  • 2. Margine, dungă a unui lucru, a unei suprafețe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Deodată s-a trezit pe muchia unei prăpăstii. AGÎRBICEANU, S. P. 20.
      surse: DLRLC
    • Patru cuie de lemn... sînt bătute pe muchile luntrei. CONTEMPORANUL, IV 42.
      surse: DLRLC
    • figurat Doi cîni... se iviră în fugă de după muchea depărtată a zării. HOGAȘ, M. N. 185.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie Bătuți pe muchie = (despre o sumă de bani) din care nu lipsește nimic, care este întreagă, exactă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. Marginea din afară, porțiune laterală a unor obiecte.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: cant
    • 3.1. Marginea palmei dinspre degetul cel mic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cînd eram băiet, stupeam în palma stîngă, apoi trînteam cu muchea palmei celeilalte în stupit. CREANGĂ, A. 141.
        surse: DLRLC
    • 3.2. Partea opusă tăișului unor unelte de tăiat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Mi se părea că merge pe o cale îngustă numai cît o muche de cuțit. HOGAȘ, M. N. 53.
        surse: DLRLC
      • Cum puse capul pe perină, adormiră îndată, parcă-i lovise cineva cu muchea în cap. ISPIRESCU, E. 243.
        surse: DLRLC
      • Și ți-o rămas nasul gol Cît o muche de topor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 441.
        surse: DLRLC
      • 3.2.1. expresie (Ca sau cât) (de) o muchie de cuțit = foarte îngust, foarte subțire; foarte puțin.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • De o muche de cuțit mai trebuia ros lemnul. ȘEZ. II 4.
          surse: DLRLC
      • 3.2.2. expresie Pe muchie de cuțit = într-o situație critică, în primejdie.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Mereu pe muche de cuțit, mereu la un fir de păr de lucrurile îngrozitoare care cu nici un preț nu trebuiau spuse. DUMITRIU, B. F. 150.
          surse: DLRLC
  • 4. Partea cea mai înaltă, ascuțită și prelungită, a unui munte, a unui deal, a unei stânci.
    exemple
    • Acum se găsesc De benchetuiesc La valea adîncă, La muchie de stîncă. ALECSANDRI, P. P. 63.
      surse: DLRLC
    • 4.1. prin extensiune Coastă a unui munte sau a unui deal.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pantă (înclinare) povârniș 2 exemple
      exemple
      • În depărtare, printre muchi de dealuri, scînteia Moldova ca argintul viu. SADOVEANU, O. I 42.
        surse: DLRLC
      • Ne odihnirăm pe muchea muntelui, avînd sub ochi nemărginita întindere. BOLINTINEANU, O. 306.
        surse: DLRLC

etimologie: