2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mucenici vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~cesc / E: mucenic2] (Rar) A martiriza (1).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: mucenicit
mucenicit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucenicit
  • mucenicitul
  • mucenicitu‑
  • mucenici
  • mucenicita
plural
  • muceniciți
  • muceniciții
  • mucenicite
  • mucenicitele
genitiv-dativ singular
  • mucenicit
  • mucenicitului
  • mucenicite
  • mucenicitei
plural
  • muceniciți
  • muceniciților
  • mucenicite
  • mucenicitelor
vocativ singular
plural
Intrare: mucenici
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mucenici
  • mucenicire
  • mucenicit
  • mucenicitu‑
  • mucenicind
  • mucenicindu‑
singular plural
  • mucenicește
  • muceniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mucenicesc
(să)
  • mucenicesc
  • muceniceam
  • mucenicii
  • mucenicisem
a II-a (tu)
  • mucenicești
(să)
  • mucenicești
  • muceniceai
  • muceniciși
  • muceniciseși
a III-a (el, ea)
  • mucenicește
(să)
  • mucenicească
  • mucenicea
  • mucenici
  • mucenicise
plural I (noi)
  • mucenicim
(să)
  • mucenicim
  • muceniceam
  • mucenicirăm
  • muceniciserăm
  • mucenicisem
a II-a (voi)
  • muceniciți
(să)
  • muceniciți
  • muceniceați
  • mucenicirăți
  • muceniciserăți
  • muceniciseți
a III-a (ei, ele)
  • mucenicesc
(să)
  • mucenicească
  • muceniceau
  • mucenici
  • muceniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)