3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUCĂRÍT s. n. (Reg.) Faptul de a mucări.V. mucări.

MUCĂRÍT s. n. (Reg.) Faptul de a mucări.V. mucări.

mucărit sn [At: I. IONESCU, C. 102/20 / V: (reg) ~cur~ / E: mucări1] (Reg) 1 Boală a oilor caracterizată prin scurgeri din nas. 2 Tăiere a părții carbonizate a mucului lumânării, ca să ardă mai bine. 3 Tăiere a vârfului unor tulpini sau a unor inflorescențe, în scopul obținerii unei mai bune dezvoltări a părților utile.

mucărít n., pl. urĭ. Luarea (tăĭerea, ruperea) mucurilor saŭ (la tutun) a mugurilor, a bobocilor.

MUCĂRÍ, mucăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A reteza mucul unei lumânări care fumegă. 2. A reteza vârful unor tulpini, al unor inflorescențe. – Muc + suf. -ări.

MUCĂRÍ, mucăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A reteza mucul unei lumânări care fumegă. 2. A reteza vârful unor tulpini, al unor inflorescențe. – Muc + suf. -ări.

mucări1 [At: I. IONESCU, M. 529 b/b / V: ~curi / Pzi: ~resc / E: muc + -ări] (Reg) 1 vz (D.oi) A avea scurgeri din nas. 2 vt (D. lumânări) A tăia partea carbonizată a mucului pentru a face să ardă mai bine. 3 vt A tăia vârful unor tulpini sau al unor inflorescențe, în scopul obținerii unei mai bune dezvoltări a părților utile.

MUCĂRÍ2, mucăresc, vb. IV. Tranz. 1. A reteza mucul unei lumînări care fumegă. 2 A reteza vîrful unor plante (ca tutunul, porumbul etc.). Sătenii obicinuiesc a mucări porumbul, adică a culege vîrfurile lui tăindu-le de deasupra, I. IONESCU, M. 529.

A MUCĂRÍ ~ésc tranz. 1) pop. (lumânări fumegând) A tăia mucul scurtându-l. 2) (tulpinile, inflorescențele unor plante etc.) A scurta la vârfuri (pentru a favoriza maturizarea mai grăbită a părților purtătoare de rod). /muc + suf. ~ări

mucărésc v. tr. Taĭ saŭ rup mucu lumînărilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mucărí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mucărésc, imperf. 3 sg. mucăreá; conj. prez. 3 să mucăreáscă

mucărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mucărésc, imperf. 3 sg. mucăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. mucăreáscă

Intrare: mucărit (part.)
mucărit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucărit
  • mucăritul
  • mucăritu‑
  • mucări
  • mucărita
plural
  • mucăriți
  • mucăriții
  • mucărite
  • mucăritele
genitiv-dativ singular
  • mucărit
  • mucăritului
  • mucărite
  • mucăritei
plural
  • mucăriți
  • mucăriților
  • mucărite
  • mucăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: mucărit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucărit
  • mucăritul
  • mucăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mucărit
  • mucăritului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mucări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mucări
  • mucărire
  • mucărit
  • mucăritu‑
  • mucărind
  • mucărindu‑
singular plural
  • mucărește
  • mucăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mucăresc
(să)
  • mucăresc
  • mucăream
  • mucării
  • mucărisem
a II-a (tu)
  • mucărești
(să)
  • mucărești
  • mucăreai
  • mucăriși
  • mucăriseși
a III-a (el, ea)
  • mucărește
(să)
  • mucărească
  • mucărea
  • mucări
  • mucărise
plural I (noi)
  • mucărim
(să)
  • mucărim
  • mucăream
  • mucărirăm
  • mucăriserăm
  • mucărisem
a II-a (voi)
  • mucăriți
(să)
  • mucăriți
  • mucăreați
  • mucărirăți
  • mucăriserăți
  • mucăriseți
a III-a (ei, ele)
  • mucăresc
(să)
  • mucărească
  • mucăreau
  • mucări
  • mucăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mucărit (s.n.)

  • 1. regional Faptul de a mucări.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi mucări
    surse: DEX '98 DEX '09

mucări regional

  • 1. A reteza mucul unei lumânări care fumegă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. A reteza vârful unor tulpini, al unor inflorescențe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Sătenii obicinuiesc a mucări porumbul, adică a culege vîrfurile lui tăindu-le de deasupra. I. IONESCU, M. 529.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Muc + sufix -ări.
    surse: DEX '98 DEX '09