2 definiții pentru mușuruitor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mușuruitór adj. m., pl. mușuroitóri; f. sg. și pl. mușuroitoáre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mușuruitór, mușuruitoáre, s.n. (înv.) rariță cu două cormane pentru prășit porumbul.

Intrare: mușuruitor
mușuruitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușuruitor
  • mușuruitorul
  • mușuruitoru‑
  • mușuruitoare
  • mușuruitoarea
plural
  • mușuruitori
  • mușuruitorii
  • mușuruitoare
  • mușuruitoarele
genitiv-dativ singular
  • mușuruitor
  • mușuruitorului
  • mușuruitoare
  • mușuruitoarei
plural
  • mușuruitori
  • mușuruitorilor
  • mușuruitoare
  • mușuruitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)