3 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

MUȘUROÍT s. n. Mușuroire. [Var.: mușiroít s. n.] – V. mușuroi2.

MUȘUROÍT s. n. Mușuroire. [Var.: mușiroít s. n.] – V. mușuroi2.

MUȘUROÍT s. n. (Și în forma mușiroit) Mușuroire. Peste o săptămină se face sapa a doua, adică mușiroitul cu sapa. PAMFILE, A. R. 76. – Variantă: mușiroít s. n.

MUȘUROÍT s. (AGRIC.) mușuroire. (~ul porumbului.)

MUȘIROÍ2 vb. IV v. mușuroi2.

MUȘIROÍT s. n. v. mușuroit.

MUȘUROÍ2, mușuroiesc, vb. IV. Tranz. A îngrămădi pământ la rădăcina unei plante, pentru a o proteja sau pentru a favoriza dezvoltarea ei. ♦ Refl. Fig. A se aduna, a se strânge, a se grămădi. [Var.: mușiroí vb. IV] – Din mușuroi1.

MUȘIROÍ2 vb. IV v. mușuroi2.

MUȘIROÍT s. n. v. mușuroit.

MUȘUROÍ2, mușuroiesc, vb. IV. Tranz. A îngrămădi pământ la rădăcina unei plante, pentru a o proteja sau pentru a favoriza dezvoltarea ei. ♦ Refl. Fig. A se aduna, a se strânge, a se grămădi. [Var.: mușiroí vb. IV] – Din mușuroi1.

MUȘIROÍ2 vb. IV v. mușuroi2.

MUȘIROÍT s. n. v. mușuroit.

MUȘUROÍ2, mușuroiesc, vb. IV. 1. Tranz. A grămădi pămînt la rădăcina unei plante cu scopul de a favoriza dezvoltarea rădăcinii. 2. Refl. Fig. (Despre elemente care pot forma grămezi) A se aduna laolaltă, a se îngrămădi. Năvălesc măguri din toate părțile, se mușuroiesc în jurul nostru greoaie. VLAHUȚĂ, O. A. II 169. – Variante: moșuroí (I. IONESCU, M. 345), mușiroí vb. IV.

mușuroí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mușuroiésc, imperf. 3 sg. mușuroiá; conj. prez. 3 să mușuroiáscă

mușuroí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mușuroiésc, imperf. 3 sg. mușuroiá; conj. prez. 3 sg. și pl. mușuroiáscă

MUȘUROÍ vb. v. grămădi, îmbulzi, îndesa, înghesui, îngrămădi.

A SE MUȘUROÍ se ~iésc intranz. fig. (mai ales despre ființe) A se aduna laolaltă în număr mare; a se strânge grămadă (ca un mușuroi). /Din mușuroi

A MUȘUROÍ ~iésc tranz. (unele plante, mai ales cartoful, porumbul) A înconjura cu pământ rădăcina (asemenea unui mușuroi) pentru a favoriza dezvoltarea, a cuibări. /Din mușuroi

arată toate definițiile

Intrare: mușuroi (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) mușuroi mușuroire mușuroit mușuroind singular plural
mușuroiește mușuroiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) mușuroiesc (să) mușuroiesc mușuroiam mușuroii mușuroisem
a II-a (tu) mușuroiești (să) mușuroiești mușuroiai mușuroiși mușuroiseși
a III-a (el, ea) mușuroiește (să) mușuroiască mușuroia mușuroi mușuroise
plural I (noi) mușuroim (să) mușuroim mușuroiam mușuroirăm mușuroiserăm, mușuroisem*
a II-a (voi) mușuroiți (să) mușuroiți mușuroiați mușuroirăți mușuroiserăți, mușuroiseți*
a III-a (ei, ele) mușuroiesc (să) mușuroiască mușuroiau mușuroi mușuroiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) mușiroi mușiroire mușiroit mușiroind singular plural
mușiroiește mușiroiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) mușiroiesc (să) mușiroiesc mușiroiam mușiroii mușiroisem
a II-a (tu) mușiroiești (să) mușiroiești mușiroiai mușiroiși mușiroiseși
a III-a (el, ea) mușiroiește (să) mușiroiască mușiroia mușiroi mușiroise
plural I (noi) mușiroim (să) mușiroim mușiroiam mușiroirăm mușiroiserăm, mușiroisem*
a II-a (voi) mușiroiți (să) mușiroiți mușiroiați mușiroirăți mușiroiserăți, mușiroiseți*
a III-a (ei, ele) mușiroiesc (să) mușiroiască mușiroiau mușiroi mușiroiseră
Intrare: mușuroit
mușuroit1 (adj.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mușuroit mușuroitul mușuroi mușuroita
plural mușuroiți mușuroiții mușuroite mușuroitele
genitiv-dativ singular mușuroit mușuroitului mușuroite mușuroitei
plural mușuroiți mușuroiților mușuroite mușuroitelor
vocativ singular
plural
mușiroit1 (adj.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mușiroit mușiroitul mușiroi mușiroita
plural mușiroiți mușiroiții mușiroite mușiroitele
genitiv-dativ singular mușiroit mușiroitului mușiroite mușiroitei
plural mușiroiți mușiroiților mușiroite mușiroitelor
vocativ singular
plural
Intrare: mușuroit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mușuroit mușuroitul
plural
genitiv-dativ singular mușuroit mușuroitului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mușiroit mușiroitul
plural
genitiv-dativ singular mușiroit mușiroitului
plural
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

mușuroit (s.n.) mușiroit

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Peste o săptămînă se face sapa a doua, adică mușiroitul cu sapa. PAMFILE, A. R. 76.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi mușuroi (1.)
    surse: DEX '09 DEX '98

mușuroi (vb.) mușiroire mușiroit mușuroit mușiroi

  • 1. tranzitiv A îngrămădi pământ la rădăcina unei plante, pentru a o proteja sau pentru a favoriza dezvoltarea ei.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX
  • 2. reflexiv figurat A se aduna, a se strânge, a se grămădi.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Năvălesc măguri din toate părțile, se mușuroiesc în jurul nostru greoaie. VLAHUȚĂ, O. A. II 169.
      surse: DLRLC

etimologie: