2 intrări

37 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

muștrului vt [At: KOGĂLNICEANU, PR. DRAM. 426 / V: must~, (rar) ~li / Pzi: ~esc / E: muștru + -ului] 1 (Înv) A deprinde soldații cu exercițiul militar, a-i pregăti în vederea însușirii teoriei și practicii militare Si: a instrui, (înv) a mustrui. 2 (Pex) A instrui cu asprime. 3 (Pex) A ține din scurt. 4 (Pfm) A certa cu asprime. 5 (Pfm) A bate. 6 (Spc) A lovi animalele de tracțiune pentru a face să meargă mai repede.

MUȘTRULUÍ, muștruluiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Fam.) A deprinde soldații cu exercițiul militar; a instrui. ♦ P. ext. A instrui, a învăța cu asprime; a struni. 2. (Fam.) A mustra, a dojeni, a certa; a bate. – Muștru + suf. -ului.

MUȘTRULUÍ, muștruluiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Înv.) A deprinde soldații cu exercițiul militar; a instrui. ♦ P. ext. A instrui, a învăța cu asprime; a struni. 2. (Fam.) A mustra, a dojeni, a certa; a bate. – Muștru + suf. -ului.

MUȘTRULUÍ, muștruluiesc, vb. IV. Tranz. 1. A instrui, folosind mijloace sau vorbea spre a învăța pe cineva, a deprinde la ceva. Ea rămînea cu surorile și frații cei mai mici cînd se duceau părinții la muncă, vedea de dînșii, îi muștruluia și îi povățuia. ISPIRESCU, L. 175. Fetele se dădeau pe mîna unei mame Sanda... de le muștruluia și le învăța cusături. GHICA, S. 295. 2. A mustra, a dojeni, a certa pe cineva. Își muștruluiește chiriașii mai abitir decît ne muștruluiesc pe noi majurii la cazarmă. STANCU, D. 245. Cumperi niște terfeloage de la anticari și niște caiete și tocești singur. Te va ajuta din cînd în cînd Nebunul, care te-a mai muștruluit o dată: «La carte, mă, la carte». PAS, Z. I 262. A bate. Am să vă muștruluiesc, de au să rîdă și cînii de voi. CREANGĂ, P. 304.

A MUȘTRULUÍ ~iésc tranz. 1) înv. (militari) A deprinde cu arta militară în condițiile unui regim dur. 2) fam. (mai ales copii) A obișnui cu ordinea și disciplina într-un mod foarte sever; a struni. /muștru pop. + suf. ~ului

muștruluì v. a învăța muștra, de unde: 1. a instrui: îi muștruluia și povățuia să fie mai cu răbdare Isp.; 2. a obosi: am să vă muștruluiesc, de au să râză câinii de voi CR. [Ung. MUSTRÁLNĬ: termen tehnic militar cu sensul generalizat (cf. smotri)].

mostră sf [At: (a. 1781) IORGA, S. D. VIII, 97 / V: (înv; nrc) mons~, (îvr) mus~ (Pl și: muștre), mustru (Pl: mustri) sm, muștră / Pl: ~re / E: ngr μόστρα] 1 (Înv) Ceea ce servește sau poate servi ca obiect de imitație în privința formei, a alcătuirii Si: model (1), exemplu. 2 (Reg) Alesătură. 3 (Înv) Exemplu care merită să fie urmat, imitat Si: pildă. 4 (Ban; Trs, îf mustră) Tipar pentru pieptare Vz model. 5 Obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-un material, care poate să servească la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material din care face parte Si: eșantion, (reg) modă1 Vz probă. 6 (Îs) Târg de ~re Târg la care un stat, diverse întreprinderi etc. își expun produsele în cantități mici, pentru a le face cunoscute. 7 Formă particulară care, prin însușirile sale, ilustrează o categorie, un ansamblu de fenomene, o situație generală. corectată

mustră1 sf [At: IST. AM. 15718 / V: ~ru, (reg) muștăr, muștru sn, mușt~ / Pl: ~re / E: pn musztra, mg mustra] 1 (Îvp) Instrucție militară Si: (înv) ocenie, șmotru, (iuz) muștruluială (1), (nob) mustreală (1). 2 (Pex) Manevră (1). 3 Trecere în revistă (a unor unități militare) Si: inspecție. 4 (Rar) Militărie.

mustrului v vz muștrului

muștră1 sf vz mostră

muștruli v vz muștrului

MÚSTRĂ1, mustre, s. f. (Înv. și pop.) Exercițiu militar; instrucție, manevră. [Var.: mústru, múștru s. n.] – Din pol. musztra, magh. mustra.

MÚSTRĂ1, mustre, s. f. (Înv. și pop.) Exercițiu militar; instrucție, manevră. [Var.: mústru, múștru s. n.] – Din pol. musztra, magh. mustra.

MÚSTRU s. n. v. mustră1.

MÚȘTRU s. n. v. mustră1.

MÚSTRĂ2, mustre, s. f. (Regional învechit; și în forma muștră) Exercițiu militar, instrucție. Odată împăratul a mers la muștră cu cătanele pe cîmp. RETEGANUL, P. II 22. N-au milă de viața noastră, Zice că ne-nvață mustră. BIBICESCU, P. P. 144. Să văz frunza cum se-ngustă Și pe badea scos la mustră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 312. – Variante: múștră s. f., múștru (ALECSANDRI, T. 4), mústru (KOGĂLNICEANU, S. 42) s. n.

MÚSTRU s. n. v. mustră 2.

MÚȘTRĂ s. f. v. mustră2.

MÚȘTRU s. n. V. mustră2.

muștră f. Tr. exercițiu militar: Badea scos la muștră POP. [Ung. MUSTRA, din nemț. Muster].

*móstră și (maĭ rar) mústră f., pl. e (ngr. móstra, it. mostra [d. mostrare, a arăta], de unde și germ. muster, ung. mustra, pol. mustra și musztra. V. mustru, monitor). Probă, bucată de marfă după care poțĭ aprecia restu mărfiĭ (fr. échantillon). – Vechĭ mustră și muștră (după pol. ung.) și mustru, muștru (după șmotru), exercițiŭ militar, șmotru, ucenie. Vechĭ muștră (după ung.), modă, model.

mustruluĭésc și muștruluĭésc v. tr. (ung. mustrálni, d. mustra, muștru). Fam. Învăț muștru (instrucțiunea militară). Smotresc. Învăț, instruĭesc în general. Învăț minte trăgînd o bătaĭe: am să te muștruluĭesc eŭ, măĭ! – Maĭ rar muștruĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

muștruluí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. muștruluiésc, imperf. 3 sg. muștruluiá; conj. prez. 3 să muștruluiáscă

muștruluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. muștruluiésc, imperf. 3 sg. muștruluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. muștruluiáscă

muștrului (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. muștruluiesc, conj. muștruluiască)

mústră (înv., pop.) s. f., g.-d. art. mústrei; pl. mústre

mústră s. f., g.-d. art. mústrei; pl. mústre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUȘTRULUÍ vb. v. admonesta, atinge, bate, certa, dăscăli, dojeni, instrui, învăța, lovi, moraliza, mustra.

muștrului vb. v. ADMONESTA. ATINGE. BATE. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. INSTRUI. ÎNVĂȚA. LOVI. MORALIZA. MUSTRA.

MÚSTRĂ s. v. instrucție.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mústră (mústre), s. f.1. Mostră, eșantion. – 2. (Trans.) Exercițiu militar. It. mostragerm. Muster și, de aici, mag. mustra, cu sensul al doilea (Cihac, II, 517; Borcea 199; Gáldi, Dict., 146). Cu primul sens este dubletul lui mostră (mr. mostră), s. f. (probă), direct din it. sau prin intermediul tc. mostra, ngr. μόστρα (Graur, GS, VI, 330; Gáldi 212). Sensul al doilea (var. mustru și muștr, din rus. mustra, Sanzewitsch 205), cf. sp. muestra „inspecție; trupe gata de inspecție”. – Der. mustrului (var. muștrului), vb. (a face exerciții), din mag. mostrálni; mustreală, s. f. (înv., exercițiu); mustruluială, s. f. (exercițiu).[1]

  1. Varianta muștr, trebuie să fie muștru, iar etimonul maghiar este mustrálni, nu mostrálni Ladislau Strifler

Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

muștruluí, muștruluiesc, vb. tranz. – (reg.) A certa, a dojeni, a mustra. – Din mustru „exercițiu militar, instrucție” (< pol. musztra, magh. mustra) + suf. -ului (DEX, MDA).

múștră, múștre, s.f. (înv.) exercițiu militar.

Intrare: muștrului
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • muștrului
  • muștruluire
  • muștruluit
  • muștruluitu‑
  • muștruluind
  • muștruluindu‑
singular plural
  • muștruluiește
  • muștruluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • muștruluiesc
(să)
  • muștruluiesc
  • muștruluiam
  • muștruluii
  • muștruluisem
a II-a (tu)
  • muștruluiești
(să)
  • muștruluiești
  • muștruluiai
  • muștruluiși
  • muștruluiseși
a III-a (el, ea)
  • muștruluiește
(să)
  • muștruluiască
  • muștruluia
  • muștrului
  • muștruluise
plural I (noi)
  • muștruluim
(să)
  • muștruluim
  • muștruluiam
  • muștruluirăm
  • muștruluiserăm
  • muștruluisem
a II-a (voi)
  • muștruluiți
(să)
  • muștruluiți
  • muștruluiați
  • muștruluirăți
  • muștruluiserăți
  • muștruluiseți
a III-a (ei, ele)
  • muștruluiesc
(să)
  • muștruluiască
  • muștruluiau
  • muștrului
  • muștruluiseră
Intrare: mustră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mustră
  • mustra
plural
  • mustre
  • mustrele
genitiv-dativ singular
  • mustre
  • mustrei
plural
  • mustre
  • mustrelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N40)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mustru
  • mustrul
  • mustru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mustru
  • mustrului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N40)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muștru
  • muștrul
  • muștru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • muștru
  • muștrului
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muștră
  • muștra
plural
  • muștre
  • muștrele
genitiv-dativ singular
  • muștre
  • muștrei
plural
  • muștre
  • muștrelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mustră mustru muștru muștră

  • 1. învechit popular Exercițiu militar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: instrucție manevră 3 exemple
    exemple
    • Odată împăratul a mers la muștră cu cătanele pe cîmp. RETEGANUL, P. II 22.
      surse: DLRLC
    • N-au milă de viața noastră, Zice că ne-nvață mustră. BIBICESCU, P. P. 144.
      surse: DLRLC
    • Să văz frunza cum se-ngustă Și pe badea scos la mustră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 312.
      surse: DLRLC

etimologie: