7 definiții pentru muștarieră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUȘTARIÉRĂ, muștariere, s. f. (Rar) Vas special în care se păstrează muștarul (3). [Pr.: -ri-e-] – Muștar + suf. -ieră (după fr. moutardier).

muștarie sf [At: DEX2 / P: ~ri-e~ / Pl: ~re / E: muștar + -ieră] Vas special în care se păstrează muștarul.

MUȘTARIÉRĂ, muștariere, s. f. Vas special în care se păstrează muștarul (3). [Pr.: -ri-e-] – Muștar + suf. -ieră (după fr. moutardier sau după modelul unor cuvinte ca untieră, scrumieră).

MUȘTARIÉRĂ s.f. Vas special în care se păstrează muștarul. [Pron. -ri-e-. / < muștar + -ieră, după fr. moutardier].

MUȘTARIÉRĂ ~e f. Vas special în care se servește la masă sau se păstrează muștarul. [Sil. -ri-e-] /muștar + suf. ~ieră


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

muștariéră (rar) (-ri-e-) s. f., g.-d. art. muștariérei; pl. muștariére

muștariéră s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. muștariérei; pl. muștariére

Intrare: muștarieră
muștarieră substantiv feminin
  • silabație: -ri-e-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muștarie
  • muștariera
plural
  • muștariere
  • muștarierele
genitiv-dativ singular
  • muștariere
  • muștarierei
plural
  • muștariere
  • muștarierelor
vocativ singular
plural