2 intrări

56 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUȘIRÓI1 s. n. v. mușuroi1.

MUȘIROÍ2 vb. IV v. mușuroi2.

MOȘINÓI s. n. v. mușuroi1.

MOȘIRÓI s. n. v. mușuroi1.

MOȘORÓI s. n. v. mușuroi1.

MOȘURÓI s. n. v. mușuroi1.

MUȘINÓI s. n. v. mușuroi1.

MUȘUNÓI s. n. v. mușuroi1.

MUȘURÓI1, mușuroaie, s. n. 1. Moviliță formată din țărâna pe care o aruncă la suprafața solului furnicile, cârtițele etc. când își sapă coridoarele subterane; p. ext. grup de furnici care locuiesc într-un furnicar; furnicar. 2. Grămadă de pământ adunată la rădăcina unor plante pentru a le sprijini, a le feri de vânt, de îngheț sau pentru a le favoriza dezvoltarea. 3. (Urmat de determinări) Grămadă (mică). 4. (Reg.) Ridicătură mică de pământ; movilă, deal. [Var.: (înv. și reg.) moșinói, moșirói, moșorói, moșurói, mușinói, mușirói, mușunói s. n.] – Lat. mus araneus.

MUȘURÓI1, mușuroaie, s. n. 1. Moviliță formată din țărâna pe care o aruncă la suprafața solului furnicile, cârtițele etc. când își sapă coridoarele subterane; p. ext. grup de furnici care locuiesc într-un furnicar; furnicar. 2. Grămadă de pământ adunată la rădăcina unor plante pentru a le sprijini, a le feri de vânt, de îngheț sau pentru a le favoriza dezvoltarea. 3. (Urmat de determinări) Grămadă (mică). 4. (Reg.) Ridicătură mică de pământ; movilă, deal. [Var.: (înv. și reg.) moșinói, moșirói, moșorói, moșurói, mușinói, mușirói, mușunói s. n.] – Lat. mus araneus.

MUȘUROÍ2, mușuroiesc, vb. IV. Tranz. A îngrămădi pământ la rădăcina unei plante, pentru a o proteja sau pentru a favoriza dezvoltarea ei. ♦ Refl. Fig. A se aduna, a se strânge, a se grămădi. [Var.: mușiroí vb. IV] – Din mușuroi1.

MUȘUROÍ2, mușuroiesc, vb. IV. Tranz. A îngrămădi pământ la rădăcina unei plante, pentru a o proteja sau pentru a favoriza dezvoltarea ei. ♦ Refl. Fig. A se aduna, a se strânge, a se grămădi. [Var.: mușiroí vb. IV] – Din mușuroi1.

arată toate definițiile

Intrare: mușuroi (s.n.)
mușuroi1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușuroi
  • mușuroiul
  • mușuroiu‑
plural
  • mușuroaie
  • mușuroaiele
genitiv-dativ singular
  • mușuroi
  • mușuroiului
plural
  • mușuroaie
  • mușuroaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșinoi
  • moșinoiul
  • moșinoiu‑
plural
  • moșinoaie
  • moșinoaiele
genitiv-dativ singular
  • moșinoi
  • moșinoiului
plural
  • moșinoaie
  • moșinoaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșiroi
  • moșiroiul
  • moșiroiu‑
plural
  • moșiroaie
  • moșiroaiele
genitiv-dativ singular
  • moșiroi
  • moșiroiului
plural
  • moșiroaie
  • moșiroaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșoroi
  • moșoroiul
  • moșoroiu‑
plural
  • moșoroaie
  • moșoroaiele
genitiv-dativ singular
  • moșoroi
  • moșoroiului
plural
  • moșoroaie
  • moșoroaielor
vocativ singular
plural
moșuroi1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșuroi
  • moșuroiul
  • moșuroiu‑
plural
  • moșuroaie
  • moșuroaiele
genitiv-dativ singular
  • moșuroi
  • moșuroiului
plural
  • moșuroaie
  • moșuroaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușinoi
  • mușinoiul
  • mușinoiu‑
plural
  • mușinoaie
  • mușinoaiele
genitiv-dativ singular
  • mușinoi
  • mușinoiului
plural
  • mușinoaie
  • mușinoaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușunoi
  • mușunoiul
  • mușunoiu‑
plural
  • mușunoaie
  • mușunoaiele
genitiv-dativ singular
  • mușunoi
  • mușunoiului
plural
  • mușunoaie
  • mușunoaielor
vocativ singular
plural
mușiroi1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușiroi
  • mușiroiul
  • mușiroiu‑
plural
  • mușiroaie
  • mușiroaiele
genitiv-dativ singular
  • mușiroi
  • mușiroiului
plural
  • mușiroaie
  • mușiroaielor
vocativ singular
plural
Intrare: mușuroi (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mușuroi
  • mușuroire
  • mușuroit
  • mușuroitu‑
  • mușuroind
  • mușuroindu‑
singular plural
  • mușuroiește
  • mușuroiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mușuroiesc
(să)
  • mușuroiesc
  • mușuroiam
  • mușuroii
  • mușuroisem
a II-a (tu)
  • mușuroiești
(să)
  • mușuroiești
  • mușuroiai
  • mușuroiși
  • mușuroiseși
a III-a (el, ea)
  • mușuroiește
(să)
  • mușuroiască
  • mușuroia
  • mușuroi
  • mușuroise
plural I (noi)
  • mușuroim
(să)
  • mușuroim
  • mușuroiam
  • mușuroirăm
  • mușuroiserăm
  • mușuroisem
a II-a (voi)
  • mușuroiți
(să)
  • mușuroiți
  • mușuroiați
  • mușuroirăți
  • mușuroiserăți
  • mușuroiseți
a III-a (ei, ele)
  • mușuroiesc
(să)
  • mușuroiască
  • mușuroiau
  • mușuroi
  • mușuroiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mușiroi
  • mușiroire
  • mușiroit
  • mușiroitu‑
  • mușiroind
  • mușiroindu‑
singular plural
  • mușiroiește
  • mușiroiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mușiroiesc
(să)
  • mușiroiesc
  • mușiroiam
  • mușiroii
  • mușiroisem
a II-a (tu)
  • mușiroiești
(să)
  • mușiroiești
  • mușiroiai
  • mușiroiși
  • mușiroiseși
a III-a (el, ea)
  • mușiroiește
(să)
  • mușiroiască
  • mușiroia
  • mușiroi
  • mușiroise
plural I (noi)
  • mușiroim
(să)
  • mușiroim
  • mușiroiam
  • mușiroirăm
  • mușiroiserăm
  • mușiroisem
a II-a (voi)
  • mușiroiți
(să)
  • mușiroiți
  • mușiroiați
  • mușiroirăți
  • mușiroiserăți
  • mușiroiseți
a III-a (ei, ele)
  • mușiroiesc
(să)
  • mușiroiască
  • mușiroiau
  • mușiroi
  • mușiroiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșuroi
  • moșuroire
  • moșuroit
  • moșuroitu‑
  • moșuroind
  • moșuroindu‑
singular plural
  • moșuroiește
  • moșuroiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșuroiesc
(să)
  • moșuroiesc
  • moșuroiam
  • moșuroii
  • moșuroisem
a II-a (tu)
  • moșuroiești
(să)
  • moșuroiești
  • moșuroiai
  • moșuroiși
  • moșuroiseși
a III-a (el, ea)
  • moșuroiește
(să)
  • moșuroiască
  • moșuroia
  • moșuroi
  • moșuroise
plural I (noi)
  • moșuroim
(să)
  • moșuroim
  • moșuroiam
  • moșuroirăm
  • moșuroiserăm
  • moșuroisem
a II-a (voi)
  • moșuroiți
(să)
  • moșuroiți
  • moșuroiați
  • moșuroirăți
  • moșuroiserăți
  • moșuroiseți
a III-a (ei, ele)
  • moșuroiesc
(să)
  • moșuroiască
  • moșuroiau
  • moșuroi
  • moșuroiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mușuroi (s.n.) moșinoi moșiroi moșoroi moșuroi mușinoi mușunoi mușiroi

  • 1. Moviliță formată din țărâna pe care o aruncă la suprafața solului furnicile, cârtițele etc. când își sapă coridoarele subterane.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
    exemple
    • Este în colibă un mușuroi pustiu de furnici și împietrit de vechime. SADOVEANU, M. C. 186.
      surse: DLRLC
    • Drept înainte, în zarea plumburie, satul se zugrăvea ca un mușuroi uriaș crescut cu bălării. REBREANU, R. I 70.
      surse: DLRLC
    • figurat Iar în lumea asta mare noi copii ai lumii mici, Facem pe pămîntul nostru mușunoaie de furnici. EMINESCU, O. I 132.
      surse: DLRLC
  • 2. Grămadă de pământ adunată la rădăcina unor plante pentru a le sprijini, a le feri de vânt, de îngheț sau pentru a le favoriza dezvoltarea.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX
  • 3. (Urmat de determinări) Grămadă (mică).
    surse: DEX '09 sinonime: grămadă
  • 4. regional rar Ridicătură mică de pământ.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: deal movilă attach_file un exemplu
    exemple
    • Unde i-a picat capul, s-a făcut un mușunoi. SBIERA, P. 177.
      surse: DLRLC

etimologie:

mușuroi (vb.) mușiroi moșuroi

  • 1. A îngrămădi pământ la rădăcina unei plante, pentru a o proteja sau pentru a favoriza dezvoltarea ei.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX

etimologie: