2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mușchea sf vz muștea

mușcheà f. Mold. V. muștea: mușchea, piedecă, hașcă CR.

MUȘTEÁ, muștele, s. f. Ciocan de cizmărie sau de cojocărie cu care se bat cusăturile sau se netezește pielea. – Din tc. mușta.

MUȘTEÁ, muștele, s. f. Ciocan de cizmărie sau de cojocărie cu care se bat cusăturile sau se netezește pielea. – Din tc. mușta.

mușchia vi [At: DENSUSIANU, Ț. H. 289 / V: ~chi / P: ~chi-a / Pzi: ~chiez / E: mușchil] (Trs; Mar) 1 A face sau a prinde mușchi1 (1). 2 A se acoperi de mușchi1 (1).

muștea sf [At: CREANGĂ, A. 81 / V: ~șchea / Pl: ~ele / E: tc mușta] 1 Ciocan folosit de cizmari și de cojocari pentru a bate cusăturile și pentru a netezi pielea. 2 Unealtă de formă piramidală cu care se fixează pielea pentru croit. 3 (Fig) Lovitură cu pumnul.

MUSTEÁ, muștele, s. f. Unealtă în formă de ciocan cu care cizmarii bat talpa și cusăturile. Variante: mușteá, mușcheá (CREANGĂ, A. 81) s. f.

muștea f. 1. unealta cu care cismarul netezește pielea și bate talpa; 2. fig. pumn, lovitură; să vază sângele gălgăind sub mușteaua dușmanului. [Turc. MUȘTÈ].

mușteá f., pl. ele (turc. [d. pers.] müște, palma mîniĭ). Munt. Un fel de pisălog maĭ lat cu care cizmaru bate bĭelea. Fig. Iron. Pumn în nas și în bot. A lovi peste muștea, a lovi peste bot. – În Mold. nord mușchea. V. mujdea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mușteá s. f., art. mușteáua, g.-d. art. muștélei; pl. muștéle, art. muștélele

mușteá s. f., art. mușteáua, g.-d. art. muștélei; pl. mustéle


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mușteá (muștéle), s. f.1. (Rar) Pumn. – 2. Ciocan de cizmar. Tc. (per.) müște „pumn” (Șeineanu, II, 266), cf. bg., sb. musta.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mușcheá, mușchéle, s.f. (reg.) V. mușteá.

mușchiá, mușchiéz, vb. I (reg.) a face, a prinde mușchi.

mușteá, muștéle, s.f. (reg.) 1. ciocan de cizmărie sau de cojocărie cu care se bat cusăturile și se netezește pielea și talpa. 2. (fig.) pumn, lovitură.

Intrare: mușchia
verb (V212)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mușchia
  • mușchiere
  • mușchiat
  • mușchiatu‑
  • mușchiind
  • mușchiindu‑
singular plural
  • mușchia
  • mușchiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mușchiez
(să)
  • mușchiez
  • mușchiam
  • mușchiai
  • mușchiasem
a II-a (tu)
  • mușchiezi
(să)
  • mușchiezi
  • mușchiai
  • mușchiași
  • mușchiaseși
a III-a (el, ea)
  • mușchia
(să)
  • mușchieze
  • mușchia
  • mușchie
  • mușchiase
plural I (noi)
  • mușchiem
(să)
  • mușchiem
  • mușchiam
  • mușchiarăm
  • mușchiaserăm
  • mușchiasem
a II-a (voi)
  • mușchiați
(să)
  • mușchiați
  • mușchiați
  • mușchiarăți
  • mușchiaserăți
  • mușchiaseți
a III-a (ei, ele)
  • mușchia
(să)
  • mușchieze
  • mușchiau
  • mușchia
  • mușchiaseră
verb (V404)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mușchi
  • mușchire
  • mușchit
  • mușchitu‑
  • mușchind
  • mușchindu‑
singular plural
  • mușchește
  • mușchiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mușchesc
(să)
  • mușchesc
  • mușcheam
  • mușchii
  • mușchisem
a II-a (tu)
  • mușchești
(să)
  • mușchești
  • mușcheai
  • mușchiși
  • mușchiseși
a III-a (el, ea)
  • mușchește
(să)
  • mușchească
  • mușchea
  • mușchi
  • mușchise
plural I (noi)
  • mușchim
(să)
  • mușchim
  • mușcheam
  • mușchirăm
  • mușchiserăm
  • mușchisem
a II-a (voi)
  • mușchiți
(să)
  • mușchiți
  • mușcheați
  • mușchirăți
  • mușchiserăți
  • mușchiseți
a III-a (ei, ele)
  • mușchesc
(să)
  • mușchească
  • mușcheau
  • mușchi
  • mușchiseră
Intrare: muștea
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muștea
  • mușteaua
plural
  • muștele
  • muștelele
genitiv-dativ singular
  • muștele
  • muștelei
plural
  • muștele
  • muștelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mustea
  • musteaua
plural
  • mustele
  • mustelele
genitiv-dativ singular
  • mustele
  • mustelei
plural
  • mustele
  • mustelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușchea
  • mușcheaua
plural
  • mușchele
  • mușchelele
genitiv-dativ singular
  • mușchele
  • mușchelei
plural
  • mușchele
  • mușchelelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

muștea mustea mușchea

  • 1. Ciocan de cizmărie sau de cojocărie cu care se bat cusăturile sau se netezește pielea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: