mrejui [At: ALEXI, W. / Pzi: ~esc / E: mreajă] 1-2 vit (Reg; șfg) A mreji (1, 3). 3 vt (Mun; c. i. un snop, o grămadă de nuiele etc.) A lega prost, a nu strânge bine legătura.

mrejuì v. fig. a urzi: a mrejuit feluri de intrigi NEGR. [V. mreajă].

mrejésc v.tr. (d. mrejă). Împletesc în formă de mrejă. Fig. Uneltesc (urzesc) intrigĭ, comploturĭ ș. a. – Și mrejuĭesc.

mrejui, mrejuiesc, vb. IV (reg.) 1. a urzi (planuri). 2. a mreji. 3. a lega prost un snop.