10 definiții pentru mraniță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MRÁNIȚĂ s. f. Îngrășământ agricol natural provenit din gunoi de grajd bine fermentat sau din resturi vegetale (în special frunze) descompuse. – Din sl. *smradŭnica.

MRÁNIȚĂ s. f. Îngrășământ agricol natural provenit din gunoi de grajd bine fermentat sau din resturi vegetale (în special frunze) descompuse. – Din sl. *smradŭnica.

mraniță sf [At: ARHIVA, XXIII, 190/V: (reg) bra~, ~ahn~, ~neță / Pl: (rar) ~țe / E: cf slv смрадьнъ] 1 Îngrășământ agricol natural, obținut din gunoi de grajd descompus sau din descompunerea altor materiale organice, în special frunze Si: (reg) mrănițău. 2 (Mol) Loc îngrășat cu mraniță (1) Si: (reg) mrănițar. 3 (Mol) Pământ care s-a îngrășat în urma putrezirii gunoiului. 4 (Buc) Baligă mare și moale. 5 (Buc) Găinaț.

MRÁNIȚĂ s. f. Îngrășămînt natural, putrezit, provenit din bălegar de animale sau din diferite resturi vegetale. Un amestec de pămînt, mraniță, bălegar și îngrășăminte chimice, după nevoile plantelor ce se cultivă. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2882.

MRÁNIȚĂ f. Îngrășământ agricol obținut din gunoi de grajd fermentat sau din descompunerea altor materii organice. /<sl. smradunica

mrániță f., pl. e (vsl. *mranica). Sud. Pămînt vegetal negru foarte bun p. agricultură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mrániță s. f., g.-d. art. mrániței

mrániță s. f., g.-d. art. mrániței


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MRÁNIȚĂ s. (reg.) mrănițău. (Îngrașă pământul cu ~.)

MRANIȚĂ s. (reg.) mrănițău. (Îngrașă pămîntul cu ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mrániță (-țe), s. f. – Băligar, pămînt îngrășat. Origine îndoielnică. Pare der. din sl. (bg.) chrana „aliment” cf. hrană și bg. hranen „îngrășat”. Der. dintr-un sl. *mranica (Scriban) nu este convingătoare. În Munt.Der. mrănița, vb. (a îngrășa, a pune bălegar); mrănițos, adj. (îngrășat).

Intrare: mraniță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mraniță
  • mranița
plural
genitiv-dativ singular
  • mranițe
  • mraniței
plural
vocativ singular
plural

mraniță

  • 1. Îngrășământ agricol natural provenit din gunoi de grajd bine fermentat sau din resturi vegetale (în special frunze) descompuse.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mrănițău attach_file un exemplu
    exemple
    • Un amestec de pămînt, mraniță, bălegar și îngrășăminte chimice, după nevoile plantelor ce se cultivă. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2882.
      surse: DLRLC

etimologie: