2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împărechea v vz împerechea

împărechere sf vz împerechere

împerechea [At: PRAV. MOLD. 334 / V: (Mol) ~păr~ / S și: ~chia / P și: ~chia / Pzi: ~chez / E: în- + pereche] 1 vr (Înv) A se despărți. 2 vr (Înv) A se învrăjbi. 3-4 vtr A (se) uni pentru a forma o pereche Si: a (se) asocia. 5 vt A potrivi perechile de animale în vederea montei. 6 vrr A săvârși actul sexual Si: a se împreuna.

împerechere sf [At: VARLAAM, C. 189 / V: (Mol) ~păr~, ~chea~, împărecheare / S și: ~chie~ / P și: ~chie~ / Pl: ~ri / E: împerechea] 1 (Înv) Despărțire. 2 (Înv) Vrajbă. 3 (Înv) Îndoială. 4 Punere Împreună a două lucruri pentru a forma o pereche. 5 Potrivire a perechilor de animale în vederea montei. 6 (Pfm) Săvârșire a actului sexual Si: împreunare.

ÎMPĂRECHEÁ vb. I v. împerechea.

ÎMPĂRECHEÁ vb. I v. împerechea.

ÎMPĂRECHEÁ vb. I v. împerechea.

ÎMPĂRECHÉRE s. f. v. împerechere.

ÎMPĂRECHÉRE s. f. v. împerechere.

ÎMPĂRECHÉRE s. f. v. împerechere.

ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche.

ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia. 2. Tranz. A potrivi perechile de animale în vederea montei. ♦ Refl. recipr. A săvârși actul sexual; a se împreuna. [Var.: (reg.) împărecheá vb. I] – În + pereche.

ÎMPERECHÉRE, împerecheri, s. f. Acțiunea de a (se) împerechea și rezultatul ei. [Var.: (reg.) împărechére s. f.] – V. împerechea.

ÎMPERECHÉRE, împerecheri, s. f. Acțiunea de a (se) împerechea și rezultatul ei. [Var.: (reg.) împărechére s. f.] – V. împerechea.

ÎMPERECHEÁ, împerechez, vb. I. 1. Tranz. A uni pentru a forma o pereche; a asocia. Permis este să împerechezi un vers de opt silabe cu un altul de șase. MACEDONSKI, O. IV 62. 2. Refl. (Despre ființe de sex opus) A se împreuna, a se uni. Und' s-a pomenit... Să se-mperecheze, Să se-mpreuneze Porumbița albă Cu porumba neagră? TEODORESCU, P. P. 648. – Variantă: împărecheá vb. I.

ÎMPERECHÉRE, împerecheri, s. f. Acțiunea de a (se) împerechea. 1. Unire, asociere, combinare (în perechi). Pușkin... nu îngăduia poeziei să folosească împerecheri bizare de cuvinte și podoabe stilistice de prisos. L. ROM. 1953, nr. 2, 96. (În forma împărechere) De la epitetul convențional, Mihai Eminescu se înălță brusc... la împărecheri de cuvinte care nu s-au aflat niciodată împreună. SADOVEANU, E. 79. 2. Împreunare sexuală. – Variantă: împărechere s. f.

A ÎMPERECHEÁ ~éz tranz. 1) (ființe sau obiecte) A face să se împerecheze. 2) (animale de sex opus) A uni pentru reproducere; a se împreuna. /în + perechea

A SE ÎMPERECHEÁ mă ~éz intranz. 1) (despre ființe sau obiecte) A uni pentru a forma o pereche; a constitui o pereche. 2) (despre ființe de sex opus) A realiza actul sexual (în vederea reproducerii); a se împreuna. /în + perechea

împerecheà v. 1. a împreuna perechi, perechi; 2. fig. a învrăjbi.

împerechiere f. 1. acțiunea de a (se) împerechia; 2. fig. neînțelegere.

împărechére f. Acțiunea de a se împărechea. Fig. Vechĭ. Dezbinare, rivalitate.

împărechéz, a -cheá (est) și împe-, a -chĭá (vest) v. tr. (d. păreche). Fac păreche, unesc cîte doĭ. V. refl. Fig. Vechĭ. Fac partid, mă dezbin, mă învrăjbesc: boĭeriĭ se împărecheară.

împerechéz, V. împărechez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împerecheá (a ~) vb., ind. prez. 3 împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 împerechéze; ger. împerechínd

împerechére s. f., g.-d. art. împerechérii; pl. împerechéri

împerecheá vb., ind. prez. 1 sg. împerechéz, 3 sg. și pl. împerecheáză, 1 pl. împerechém; conj. prez. 3 sg. și pl. împerechéze; ger. împerechínd

arată toate definițiile

Intrare: împerechea
verb (VT208)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împerechea
  • ‑mperechea
  • împerechere
  • ‑mperechere
  • împerecheat
  • ‑mperecheat
  • împerecheatu‑
  • ‑mperecheatu‑
  • împerechind
  • ‑mperechind
  • împerechindu‑
  • ‑mperechindu‑
singular plural
  • împerechea
  • ‑mperechea
  • împerecheați
  • ‑mperecheați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împerechez
  • ‑mperechez
(să)
  • împerechez
  • ‑mperechez
  • împerecheam
  • ‑mperecheam
  • împerecheai
  • ‑mperecheai
  • împerecheasem
  • ‑mperecheasem
a II-a (tu)
  • împerechezi
  • ‑mperechezi
(să)
  • împerechezi
  • ‑mperechezi
  • împerecheai
  • ‑mperecheai
  • împerecheași
  • ‑mperecheași
  • împerecheaseși
  • ‑mperecheaseși
a III-a (el, ea)
  • împerechea
  • ‑mperechea
(să)
  • împerecheze
  • ‑mperecheze
  • împerechea
  • ‑mperechea
  • împereche
  • ‑mpereche
  • împerechease
  • ‑mperechease
plural I (noi)
  • împerechem
  • ‑mperechem
(să)
  • împerechem
  • ‑mperechem
  • împerecheam
  • ‑mperecheam
  • împerechearăm
  • ‑mperechearăm
  • împerecheaserăm
  • ‑mperecheaserăm
  • împerecheasem
  • ‑mperecheasem
a II-a (voi)
  • împerecheați
  • ‑mperecheați
(să)
  • împerecheați
  • ‑mperecheați
  • împerecheați
  • ‑mperecheați
  • împerechearăți
  • ‑mperechearăți
  • împerecheaserăți
  • ‑mperecheaserăți
  • împerecheaseți
  • ‑mperecheaseți
a III-a (ei, ele)
  • împerechea
  • ‑mperechea
(să)
  • împerecheze
  • ‑mperecheze
  • împerecheau
  • ‑mperecheau
  • împerechea
  • ‑mperechea
  • împerecheaseră
  • ‑mperecheaseră
verb (VT208)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împărechea
  • ‑mpărechea
  • împărechere
  • ‑mpărechere
  • împărecheat
  • ‑mpărecheat
  • împărecheatu‑
  • ‑mpărecheatu‑
  • împărechind
  • ‑mpărechind
  • împărechindu‑
  • ‑mpărechindu‑
singular plural
  • împărechea
  • ‑mpărechea
  • împărecheați
  • ‑mpărecheați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împărechez
  • ‑mpărechez
(să)
  • împărechez
  • ‑mpărechez
  • împărecheam
  • ‑mpărecheam
  • împărecheai
  • ‑mpărecheai
  • împărecheasem
  • ‑mpărecheasem
a II-a (tu)
  • împărechezi
  • ‑mpărechezi
(să)
  • împărechezi
  • ‑mpărechezi
  • împărecheai
  • ‑mpărecheai
  • împărecheași
  • ‑mpărecheași
  • împărecheaseși
  • ‑mpărecheaseși
a III-a (el, ea)
  • împărechea
  • ‑mpărechea
(să)
  • împărecheze
  • ‑mpărecheze
  • împărechea
  • ‑mpărechea
  • împăreche
  • ‑mpăreche
  • împărechease
  • ‑mpărechease
plural I (noi)
  • împărechem
  • ‑mpărechem
(să)
  • împărechem
  • ‑mpărechem
  • împărecheam
  • ‑mpărecheam
  • împărechearăm
  • ‑mpărechearăm
  • împărecheaserăm
  • ‑mpărecheaserăm
  • împărecheasem
  • ‑mpărecheasem
a II-a (voi)
  • împărecheați
  • ‑mpărecheați
(să)
  • împărecheați
  • ‑mpărecheați
  • împărecheați
  • ‑mpărecheați
  • împărechearăți
  • ‑mpărechearăți
  • împărecheaserăți
  • ‑mpărecheaserăți
  • împărecheaseți
  • ‑mpărecheaseți
a III-a (ei, ele)
  • împărechea
  • ‑mpărechea
(să)
  • împărecheze
  • ‑mpărecheze
  • împărecheau
  • ‑mpărecheau
  • împărechea
  • ‑mpărechea
  • împărecheaseră
  • ‑mpărecheaseră
Intrare: împerechere
împerechere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împerechere
  • ‑mperechere
  • împerecherea
  • ‑mperecherea
plural
  • împerecheri
  • ‑mperecheri
  • împerecherile
  • ‑mperecherile
genitiv-dativ singular
  • împerecheri
  • ‑mperecheri
  • împerecherii
  • ‑mperecherii
plural
  • împerecheri
  • ‑mperecheri
  • împerecherilor
  • ‑mperecherilor
vocativ singular
plural
împărechere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împărechere
  • ‑mpărechere
  • împărecherea
  • ‑mpărecherea
plural
  • împărecheri
  • ‑mpărecheri
  • împărecherile
  • ‑mpărecherile
genitiv-dativ singular
  • împărecheri
  • ‑mpărecheri
  • împărecherii
  • ‑mpărecherii
plural
  • împărecheri
  • ‑mpărecheri
  • împărecherilor
  • ‑mpărecherilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împerechea împerecheat împerechere împărechea împărecheat împărechere

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) uni pentru a forma o pereche; a (se) asocia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: asocia uni (verb) împreuna antonime: desperechea un exemplu
    exemple
    • Permis este să împerechezi un vers de opt silabe cu un altul de șase. MACEDONSKI, O. IV 62.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A potrivi perechile de animale în vederea montei.
    surse: DEX '98 DEX '09
    • 2.1. reflexiv reciproc A săvârși actul sexual; a se împreuna.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împreuna un exemplu
      exemple
      • Und’ s-a pomenit... Să se-mperecheze, Să se-mpreuneze Porumbița albă Cu porumba neagră? TEODORESCU, P. P. 648.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + pereche
    surse: DEX '98 DEX '09

împerechere împărechere

  • 1. Acțiunea de a (se) împerechea și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Unire, asociere, combinare (în perechi).
      exemple
      • Pușkin... nu îngăduia poeziei să folosească împerecheri bizare de cuvinte și podoabe stilistice de prisos. L. ROM. 1953, nr. 2, 96.
        surse: DLRLC
      • De la epitetul convențional, Mihai Eminescu se înălță brusc... la împărecheri de cuvinte care nu s-au aflat niciodată împreună. SADOVEANU, E. 79.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Împreunare sexuală.
      surse: DLRLC sinonime: împreunare însoțire

etimologie:

  • vezi împerechea
    surse: DEX '98 DEX '09