2 intrări
10 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mozavir sm [At: CUV D. BĂTR. I, 294 / Pl: ~i / E: tc müzevvir] (Tcî) 1 Calomniator. 2 Om viclean.
mozaviri vt [At: (a. 1642) BV I, 125/11 / V: muzăv~, muzev~ / Pzi: ~resc / E: mozavir] (Înv) 1 A calomnia. 2 A încerca să înșele.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
muzăviri v vz mozaviri
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
muzeviri v vz mozaviri
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOZAVIRI vb. (ȚR) A defăima, a calomnia. Să nu muzăvirim pre nimenea. ÎNVĂȚĂTURI 1642. Fu pîrit și muzevirit de Manea. N 1682, 5r. Nu mozaviriia aceia unul pre altul precum facem noi, creștinii. VS 1705, 130v; cf. ÎNV. 1642, 15r, 15v, 16v, 17r; MARDARIE, 158; ANON. CANTAC.; ST. LEX., 294; CHEIA ÎN.; LEX. 1683, 46r; N 1727, 135r; MĂRGĂRITARE 1746. Variante: muzăviri (ÎNVĂȚĂTURI 1642), muzeviri (N 1682, 5r). Etimologie: mozavir + suf. -i. Vezi și mozavir, mozavirie. Cf. amesteca, balamuți, blojori, pohlibui.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUZĂVIRI vb. v. mozaviri.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUZEVIRI vb. v. mozaviri.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mozavír m. (turc. [d. ar.] müzevvir). Vechĭ. Rar. Calomniator. – Și ca verb mozaviresc, și ca subst. mozaviríe, și ca adj. mozavírnic: cuvinte mozavirnice.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MOZAVIRI vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mozaviri vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. PONEGRI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|