2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOZAICÁ, mozaichez, vb. I. Tranz. (Rar) A decora cu mozaicuri1; a face să aibă aspect de mozaic1. [Pr.: -za-i-] – Din mozaic1.

MOZAICÁR, -Ă, mozaicari, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Lucrător specializat în tehnica mozaicului1, care face lucrări de mozaic1; mozaist. [Pr.: -za-i-] – Mozaic1 + suf. -ar.

mozaica vt [At: DEX2 / P: ~za-i~ / Pzi: ~ichez / E: mozaic1] (Rar) 1 A împodobi cu mozaicuri1 (1). 2 A face să aibă aspect de mozaic1 (1).

MOZAICÁ, mozaichez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi cu mozaicuri1; a face să aibă aspect de mozaic1. [Pr.: -za-i-] – Din mozaic1.

MOZAICÁR, -Ă, mozaicari, -e, s. m. și f. Lucrător specializat în tehnica mozaicului1, care face lucrări de mozaic1; mozaist. [Pr.: -za-i-] – Mozaic1 + suf. -ar.

MOZAICÁ vb. I. tr. A împodobi cu mozaicuri. [Pron. -za-i-. / < fr. mosaïquer].

MOZAICÁR, -Ă s.m. și f. Lucrător specializat în lucrări de mozaic; mozaist. [Pron. -za-i-. / < mozaic + -ar].

MOZAICÁ vb. tr. a împodobi cu mozaicuri. (< fr. mosaïquer)

MOZAICÁR, -Ă s. m. f. lucrător specializat în lucrări de mozaic1; mozaist. (< mozaic + -ar)

MOZAICÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană specializată în lucrări de mozaic. [Sil. -za-i-] /mozaic + suf. ~ar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mozaicáră (rar) (-za-i-) s. f., g.-d. art. mozaicárei; pl. mozaicáre

mozaicáră s. f. (sil. -za-i-), g.-d. art. mozaicárei; pl. mozaicáre

mozaicá vb. (sil. -za-i-), ind. prez. 1 sg. mozaichéz, 3 sg. și pl. mozaicheáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOZAICÁR s. mozaist. (E de profesie ~.)

MOZAICAR s. mozaist. (E de profesie ~.)

Intrare: mozaicară
  • silabație: mo-za-i- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mozaica
  • mozaicara
plural
  • mozaicare
  • mozaicarele
genitiv-dativ singular
  • mozaicare
  • mozaicarei
plural
  • mozaicare
  • mozaicarelor
vocativ singular
  • mozaica
  • mozaicaro
plural
  • mozaicarelor
Intrare: mozaica
  • silabație: mo-za-i-ca info
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mozaica
  • mozaicare
  • mozaicat
  • mozaicatu‑
  • mozaicând
  • mozaicându‑
singular plural
  • mozaichea
  • mozaicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mozaichez
(să)
  • mozaichez
  • mozaicam
  • mozaicai
  • mozaicasem
a II-a (tu)
  • mozaichezi
(să)
  • mozaichezi
  • mozaicai
  • mozaicași
  • mozaicaseși
a III-a (el, ea)
  • mozaichea
(să)
  • mozaicheze
  • mozaica
  • mozaică
  • mozaicase
plural I (noi)
  • mozaicăm
(să)
  • mozaicăm
  • mozaicam
  • mozaicarăm
  • mozaicaserăm
  • mozaicasem
a II-a (voi)
  • mozaicați
(să)
  • mozaicați
  • mozaicați
  • mozaicarăți
  • mozaicaserăți
  • mozaicaseți
a III-a (ei, ele)
  • mozaichea
(să)
  • mozaicheze
  • mozaicau
  • mozaica
  • mozaicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mozaica

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98

mozaicar, -ă mozaicară

etimologie:

  • Mozaic + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN