movílă și (vechĭ) moghílă f., pl. e (vsl. mogyla, rus. rut. mogila [pron. și -ghi- și -vi-], d. gep. *mögila [de unde și rom. măgură]; sîrb. mogila, gomila, alb. gamúlĭe). Morman provenit din săpătură orĭ din alt-ceva: movilă de țărnă, de grîŭ, de petre, de banĭ. Înălțătură, dîmb, holm: mitropolia din Bucureștĭ e așezată pe o movilă. – În Olt. móvilă (după sîrb.), pl. ĭ. V. gorgan, momic.