opțiuni

2 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mosori v vz mosorî

mosorî vr [At: POLIZU / V: ~ri / Pzi: ~răsc / E: mosor] 1 (Reg; d. bube, răni) A se tumefia. 2 (Reg; d. sânii lăuzelor) A deveni tari și dureroși, din cauza surplusului de lapte. 3 (D. sânge) A se acumula întru-un anumit loc, datorită proastei circulații. 4 (Buc; d. o fractură) A se vindeca prost. 5 (Fig; îdt) A se întrista.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mosorî (-răsc, -ît), vb. – A umfla, a mări. Origine necunoscută. Relația cu mosor (Candrea) e îndoielnică. Poate are legătură cu posomorî. Cuvînt destul de rar, în Mold. și Trans. – Der. mosorîtură, s. f. (înv., umflătură, tumoare).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mosorî, mosorăsc, vb. IV (reg.) a se umfla, a se tumefia (rana, buba).

Intrare: mosorire
mosorire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mosorire
  • mosorirea
plural
  • mosoriri
  • mosoririle
genitiv-dativ singular
  • mosoriri
  • mosoririi
plural
  • mosoriri
  • mosoririlor
vocativ singular —
plural —
Intrare: mosorî
verb (V410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mosorî
  • mosorâre
  • mosorât
  • mosorâtu‑
  • mosorând
  • mosorându‑
 singular plural
  • mosorăște
  • mosoraște
  • mosorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mosorăsc
 (să)
  • mosorăsc
  • mosoram
  • mosorâi
  • mosorâsem
a II-a (tu)
  • mosorăști
 (să)
  • mosorăști
  • mosorai
  • mosorâși
  • mosorâseși
a III-a (el, ea)
  • mosorăște
  • mosoraște
 (să)
  • mosorască
  • mosora
  • mosorî
  • mosorâse
plural I (noi)
  • mosorâm
 (să)
  • mosorâm
  • mosoram
  • mosorârăm
  • mosorâserăm
  • mosorâsem
a II-a (voi)
  • mosorâți
 (să)
  • mosorâți
  • mosorați
  • mosorârăți
  • mosorâserăți
  • mosorâseți
a III-a (ei, ele)
  • mosorăsc
 (să)
  • mosorască
  • mosorau
  • mosorâră
  • mosorâseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mosori
  • mosorire
  • mosorit
  • mosoritu‑
  • mosorind
  • mosorindu‑
 singular plural
  • mosorește
  • mosoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mosoresc
 (să)
  • mosoresc
  • mosoream
  • mosorii
  • mosorisem
a II-a (tu)
  • mosorești
 (să)
  • mosorești
  • mosoreai
  • mosoriși
  • mosoriseși
a III-a (el, ea)
  • mosorește
 (să)
  • mosorească
  • mosorea
  • mosori
  • mosorise
plural I (noi)
  • mosorim
 (să)
  • mosorim
  • mosoream
  • mosorirăm
  • mosoriserăm
  • mosorisem
a II-a (voi)
  • mosoriți
 (să)
  • mosoriți
  • mosoreați
  • mosorirăți
  • mosoriserăți
  • mosoriseți
a III-a (ei, ele)
  • mosoresc
 (să)
  • mosorească
  • mosoreau
  • mosoriră
  • mosoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)