2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mosorâre sf [At: PONTBRIANT, D. / E: mosorî] 1 (Reg) Tumefiere a unei răni. 2 (Reg) întărire a sânilor lăuzelor din cauza surplusului de lapte. 3 Acumulare a unei cantități de sânge într-un anumit loc din cauza unei proaste circulații. 4 Sudare greșită a oaselor după o fractură. 5 (Îdt) Întristare.

mosorî vr [At: POLIZU / V: ~ri / Pzi: ~răsc / E: mosor] 1 (Reg; d. bube, răni) A se tumefia. 2 (Reg; d. sânii lăuzelor) A deveni tari și dureroși, din cauza surplusului de lapte. 3 (D. sânge) A se acumula întru-un anumit loc, datorită proastei circulații. 4 (Buc; d. o fractură) A se vindeca prost. 5 (Fig; îdt) A se întrista.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mosorî (-rắsc, -ît), vb. – A umfla, a mări. Origine necunoscută. Relația cu mosor (Candrea) e îndoielnică. Poate are legătură cu posomorî. Cuvînt destul de rar, în Mold. și Trans.Der. mosorîtură, s. f. (înv., umflătură, tumoare).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mosorî, mosorăsc, vb. IV (reg.) a se umfla, a se tumefia (rana, buba).

Intrare: mosorâre
mosorâre infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mosorâre
  • mosorârea
plural
  • mosorâri
  • mosorârile
genitiv-dativ singular
  • mosorâri
  • mosorârii
plural
  • mosorâri
  • mosorârilor
vocativ singular
plural
Intrare: mosorî
verb (V410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mosorî
  • mosorâre
  • mosorât
  • mosorâtu‑
  • mosorând
  • mosorându‑
singular plural
  • mosorăște
  • mosoraște
  • mosorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mosorăsc
(să)
  • mosorăsc
  • mosoram
  • mosorâi
  • mosorâsem
a II-a (tu)
  • mosorăști
(să)
  • mosorăști
  • mosorai
  • mosorâși
  • mosorâseși
a III-a (el, ea)
  • mosorăște
  • mosoraște
(să)
  • mosorască
  • mosora
  • mosorî
  • mosorâse
plural I (noi)
  • mosorâm
(să)
  • mosorâm
  • mosoram
  • mosorârăm
  • mosorâserăm
  • mosorâsem
a II-a (voi)
  • mosorâți
(să)
  • mosorâți
  • mosorați
  • mosorârăți
  • mosorâserăți
  • mosorâseți
a III-a (ei, ele)
  • mosorăsc
(să)
  • mosorască
  • mosorau
  • mosorâ
  • mosorâseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mosori
  • mosorire
  • mosorit
  • mosoritu‑
  • mosorind
  • mosorindu‑
singular plural
  • mosorește
  • mosoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mosoresc
(să)
  • mosoresc
  • mosoream
  • mosorii
  • mosorisem
a II-a (tu)
  • mosorești
(să)
  • mosorești
  • mosoreai
  • mosoriși
  • mosoriseși
a III-a (el, ea)
  • mosorește
(să)
  • mosorească
  • mosorea
  • mosori
  • mosorise
plural I (noi)
  • mosorim
(să)
  • mosorim
  • mosoream
  • mosorirăm
  • mosoriserăm
  • mosorisem
a II-a (voi)
  • mosoriți
(să)
  • mosoriți
  • mosoreați
  • mosorirăți
  • mosoriserăți
  • mosoriseți
a III-a (ei, ele)
  • mosoresc
(să)
  • mosorească
  • mosoreau
  • mosori
  • mosoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)