mortasipie sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 21/17 / V: (înv) ~săpie, ~tăsăpie, ~tăsăție / Pl: ~ii / E: mortasip + -ie] 1 Taxă care se încasa, în epoca fanariotă, la vânzarea mărfurilor și care se calcula după greutatea acestora sau la bucată. 2 (Pex) Instituție care se ocupa cu aceste taxe. 3-4 (Venit sau) slujbă a încasatorului acestei taxe.

mortasipie f. od. în Moldova, zeciuială dela cântărirea mărfurilor și taxă dela vânzarea vitelor: Duca Vodă a scornit mortasipia în țară. [Derivat din mortasip, cantaragiu = turc. MUHTESIB, printr’un intermediar grec modern].

mortasipíe și mortăsăpíe f. (d. mortasip). Mold. Vechĭ. Zecĭuĭală la cîntărirea oficială publică a mărfurilor și taxă la vînzarea vitelor și a mărfurilor (înființată de Duca-Vodă).

mortasăpie sf vz mortasipie

mortăsăpie sf vz mortasipie

mortăsăție sf vz mortasipie

mortasipie s.f. (înv.) 1. zeciuială la cântărirea oficială a mărfurilor. 2. taxă la vânzarea vitelor și a mărfurilor.