13 definiții pentru moroșană


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOROȘÁN, -Ă, moroșeni, -e, s. m. și f. (Reg.) Maramureșean. – Cf. maramureșean.

MOROȘÁN, -Ă, moroșeni, -e, s. m. și f. (Reg.) Maramureșean. – Cf. maramureșean.

moroșan1, ~ă smf [At: PAPAHAGI, M. 59 / V: ~reșan / Pl: eni, ~șene / E: cf maramureșan] (Reg) Maramureșan (1).

MOROȘÁN, -Ă, moroșani, -e, s. m. și f. (Regional) Maramureșean. Moroșanul s-a dus la coliba lui. SADOVEANU, V. E. 157.

MOROȘÁN, -Ă, moroșani, -e, s. m. și f. (Reg.) Maramureșean.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moroșánă (reg.) s. f., g.-d. art. moroșénei; pl. moroșéne

moroșánă s. f., g.-d. art. moroșénei; pl. moroșéne

moroșán (reg.) s. m., pl. moroșéni

moroșán s. m., pl. moroșéni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOROȘÁN s. v. maramureșean.

moroșancă s. v. MARAMUREȘEANCĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

moroșán, moroșeni, (morășan, moreșan), s.m. – 1. Sensul primar a fost, probabil, de „locuitor de pe valea Mureșului; din ținutul Mureșului; mureșean”. Transformările fonetice care au dat variantele moroșan, morășan, moreșan aparțin subdialectului maramureșean. Probabil a existat o conviețuire îndelungată între populația locală și un grup masiv de „mureșeni”, care ulterior au fost asimilați. 2. Nume colectiv al locuitorilor din Țara Maramureșului: „După pui de moroșan / Să nu dai cu bolovan”. Apelativ înregistrat în satele de pe valea Marei, respectiv în Săpânța, Rona de Jos și Ieud. Pe valea Izei și Vișeului, localnicii spun maramureșan. ♦ (top.) Plaiul moroșenilor, fânațe în Groșii Țibleșului (Vișovan, 2008). ♦ (onom.) Moroșan, Moroșanu, nume de familie (127 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Cf. maramureșean (DEX); cf. mureșan, din Mureș (< Maris, Marisos).

moroșán, moroșeni, s.m. – Nume colectiv al locuitorilor din Țara Maramureșului: „După pui de moroșean / Să nu dai cu bolovan”. Apelativ înregistrat în satele de pe valea Marei, respectiv în Săpânța, Rona de Jos și Ieud. Pe valea Izei și Vișeului, localnicii spun maramureșan. – Cf. mureșan, din Mureș (< Maris, Marisos).

Intrare: moroșană
moroșană substantiv feminin
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moroșa
  • moroșana
plural
  • moroșene
  • moroșenele
genitiv-dativ singular
  • moroșene
  • moroșenei
plural
  • moroșene
  • moroșenelor
vocativ singular
plural
moroșană substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DLRM
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moroșa
  • moroșana
plural
  • moroșane
  • moroșanele
genitiv-dativ singular
  • moroșane
  • moroșanei
plural
  • moroșane
  • moroșanelor
vocativ singular
plural