moroșan, moroșeni, (morășan, moreșan), s.m. – 1. Sensul primar a fost, probabil, de „locuitor de pe valea Mureșului; din ținutul Mureșului; mureșean”. Transformările fonetice care au dat variantele moroșan, morășan, moreșan aparțin subdialectului maramureșean. Probabil a existat o conviețuire îndelungată între populația locală și un grup masiv de „mureșeni”, care ulterior au fost asimilați. 2. Nume colectiv al locuitorilor din Țara Maramureșului: „După pui de moroșan / Să nu dai cu bolovan”. Apelativ înregistrat în satele de pe valea Marei, respectiv în Săpânța, Rona de Jos și Ieud. Pe valea Izei și Vișeului, localnicii spun maramureșan. ♦ (top.) Plaiul moroșenilor, fânațe în Groșii Țibleșului (Vișovan, 2008). ♦ (onom.) Moroșan, Moroșanu, nume de familie (127 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Cf. maramureșean (DEX); cf. mureșan, din Mureș (< Maris, Marisos).