12 definiții pentru mormăială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mormăia sf [At: DDRF / V: ~rnă~, murmui~ / P: ~mă-ia~ / Pl: ~ieli / E: mormăi1 + -eală] 1-2 Mormăit1 (1, 3).

MORMĂIÁLĂ, mormăieli, s. f. Mormăit1. [Pr.: -mă-ia-] – Mormăi + suf. -eală.

MORMĂIÁLĂ, mormăieli, s. f. Mormăit1. [Pr.: -mă-ia-] – Mormăi + suf. -eală.

MORMĂIÁLĂ, mormăieli, s. f. Mormăit1. Nu mai avu timp să audă mormăiala de răspuns a invitatului său. CAMIL PETRESCU, N. 27.

mormăĭálă și morn- f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a mormăi.

mornăia v vz mormăială

murmuia2 sf vz mormăială


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mormăiálă s. f., g.-d. art. mormăiélii; pl. mormăiéli

mormăiálă s. f., g.-d. art. mormăiélii; pl. mormăiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MORMĂIÁLĂ s. v. bombăneală.

MORMĂIA s. bodogăneală, bolboroseală, bombăneală, bombănit, bombănitură, boscorodeală, mormăire, mormăit, mormăitură, (prin Olt.) șondoroială, șondoroit. (O ~ de om nemulțumit.)

Intrare: mormăială
mormăială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mormăia
  • mormăiala
plural
  • mormăieli
  • mormăielile
genitiv-dativ singular
  • mormăieli
  • mormăielii
plural
  • mormăieli
  • mormăielilor
vocativ singular
plural