5 definiții pentru morcoti


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

morcoti [At: PSALT. 225 / V: ~rfo~ / Pzi: ~tesc / E: ucr моркотити] 1 vi (Înv) A-și exprima nemulțumirea, murmurând, cârtind împotriva cuiva. 2 vt (Reg) A învinui. 3 vt (Reg) A cicăli.

morcotésc v. intr. (rut. murkotiti, pol. markotać). Vechĭ. Mormăĭ, cîrtesc, bodogănesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MORCOTÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, plictisi, sâcâi.

morcoti vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PLICTISI. SÎCÎI.

Intrare: morcoti
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • morcoti
  • morcotire
  • morcotit
  • morcotitu‑
  • morcotind
  • morcotindu‑
singular plural
  • morcotește
  • morcotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • morcotesc
(să)
  • morcotesc
  • morcoteam
  • morcotii
  • morcotisem
a II-a (tu)
  • morcotești
(să)
  • morcotești
  • morcoteai
  • morcotiși
  • morcotiseși
a III-a (el, ea)
  • morcotește
(să)
  • morcotească
  • morcotea
  • morcoti
  • morcotise
plural I (noi)
  • morcotim
(să)
  • morcotim
  • morcoteam
  • morcotirăm
  • morcotiserăm
  • morcotisem
a II-a (voi)
  • morcotiți
(să)
  • morcotiți
  • morcoteați
  • morcotirăți
  • morcotiserăți
  • morcotiseți
a III-a (ei, ele)
  • morcotesc
(să)
  • morcotească
  • morcoteau
  • morcoti
  • morcotiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)