2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORALIST, -Ă, moraliști, -ste, s. m. și f. 1. Filosof, gânditor, scriitor etc. care se preocupă de probleme de morală. 2. (Fam.; peior.) Persoană căreia îi place să facă morală, să dojenească mereu. – Din fr. moraliste.

moralist, ~ă [At: LEON ASACHI, B. 9/2 / Pl: ~iști, ~e / E: fr moraliste] 1-2 sm, a (Scriitor sau gânditor) care se ocupă cu probleme de morală (1). 3 smf (Fam; prt) Persoană care obișnuiește să moralizeze (1). 4 sm (Trs; înv) Persoană care urmase sau care absolvise un curs inferior de morală teologică.

MORALIST, -Ă, moraliști, -ste, s. m. și f. 1. Filozof, gânditor, scriitor etc. care se preocupă de probleme de morală. 2. (Fam.; peior.) Persoană căreia îi place să dea sfaturi cicălitoare, să dojenească mereu. – Din fr. moraliste.

MORALIST, moraliști, s. m. 1. Persoană (filozof, scriitor) care se preocupă de probleme morale, de moralitate. Moralistul face observații asupra sufletului și a conduitei omului, caută cauzele stărilor sufletești tipice etc. IBRAILEANU, S. 8. 2. Persoană care face sau căreia îi place să facă morală, să dojenească. Era... în comedie moralist mușcător. CARAGIALE, N. S. 105. (Adjectival) Lupul moralist [titlu]. ALEXANDRESCU, M. 331.

MORALIST s.m. 1. Specialist în probleme de morală, de moralitate. 2. (Fam.; peior.) Om căruia îi place să dojenească pe ceilalți. [< fr. moraliste].

MORALIST, -Ă I. s. m. f. 1. filozof, scriitor specialist în probleme de morală. 2. (fam.) cel căruia îi place să facă morală. II. adj. referitor la morală. (< fr. moraliste)

MORALIST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Specialist în probleme de morală. 2) Persoană înclinată să facă mereu morală. /<fr. moraliste

MORALIST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de morală; propriu moralei. /<fr. moraliste

moralist m. cel ce scrie despre moravuri, despre chestiuni de morală.

*moralíst, -ă s. (d. morală). Autor care scrie despre morală, despre obiceĭurĭ, ca Montaigne, La Rochefoucauld, La Bruère. Adj. Un scriitor moralist.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

moralist s. m., pl. moraliști

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Lupul moralist (sau: Lup în piele de oaie) – Expresia e plastic ilustrată în fabula cu același titlu a lui Grigore Alexandrescu. Lupul, ajuns împărat, auzind că în ținutul său sînt mulți prigonitori, porunci să se strîngă obșteasca adunare și începu o lecție de morală: „Gîndiți-vă la suflet, și luați de la mine Pildă a face bine”. Dar lupul purta tocmai o manta din pielea jupuită de pe oaie. Și atunci: „Răspunse un vulpoi, în slujbe lăudat: - Ne poate fi iertat Să vă-ntrebăm smerit de vreți a ne-arăta De unde-ați cumpărat postavul de manta?” Astfel expresia „lupul moralist” se aplică acelor oameni care – aidoma lupului din fabula – îi condamnă pe alții pentru fapte pe care ei înșiși nu pregetă să le săvîrșească. LIT.

Intrare: moralist (adj.)
moralist2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moralist
  • moralistul
  • moralistu‑
  • moralistă
  • moralista
plural
  • moraliști
  • moraliștii
  • moraliste
  • moralistele
genitiv-dativ singular
  • moralist
  • moralistului
  • moraliste
  • moralistei
plural
  • moraliști
  • moraliștilor
  • moraliste
  • moralistelor
vocativ singular
plural
Intrare: moralist (persoană)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moralist
  • moralistul
  • moralistu‑
plural
  • moraliști
  • moraliștii
genitiv-dativ singular
  • moralist
  • moralistului
plural
  • moraliști
  • moraliștilor
vocativ singular
  • moralistule
  • moraliste
plural
  • moraliștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

moralist, moralistăadjectiv

  • 1. Referitor la morală. MDN '00
etimologie:

moralist, moraliștisubstantiv masculin
moralistă, moralistesubstantiv feminin

  • 1. Filosof, gânditor, scriitor etc. care se preocupă de probleme de morală. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Moralistul face observații asupra sufletului și a conduitei omului, caută cauzele stărilor sufletești tipice etc. IBRAILEANU, S. 8. DLRLC
  • 2. familiar peiorativ Persoană căreia îi place să facă morală, să dojenească mereu. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Era... în comedie moralist mușcător. CARAGIALE, N. S. 105. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival Lupul moralist [titlu]. ALEXANDRESCU, M. 331. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.