12 definiții pentru moralist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORALÍST, -Ă, moraliști, -ste, s. m. și f. 1. Filosof, gânditor, scriitor etc. care se preocupă de probleme de morală. 2. (Fam.; peior.) Persoană căreia îi place să facă morală, să dojenească mereu. – Din fr. moraliste.

moralist, ~ă [At: LEON ASACHI, B. 9/2 / Pl: ~iști, ~e / E: fr moraliste] 1-2 sm, a (Scriitor sau gânditor) care se ocupă cu probleme de morală (1). 3 smf (Fam; prt) Persoană care obișnuiește să moralizeze (1). 4 sm (Trs; înv) Persoană care urmase sau care absolvise un curs inferior de morală teologică.

MORALÍST, -Ă, moraliști, -ste, s. m. și f. 1. Filozof, gânditor, scriitor etc. care se preocupă de probleme de morală. 2. (Fam.; peior.) Persoană căreia îi place să dea sfaturi cicălitoare, să dojenească mereu. – Din fr. moraliste.

MORALÍST, moraliști, s. m. 1. Persoană (filozof, scriitor) care se preocupă de probleme morale, de moralitate. Moralistul face observații asupra sufletului și a conduitei omului, caută cauzele stărilor sufletești tipice etc. IBRAILEANU, S. 8. 2. Persoană care face sau căreia îi place să facă morală, să dojenească. Era... în comedie moralist mușcător. CARAGIALE, N. S. 105. (Adjectival) Lupul moralist [titlu]. ALEXANDRESCU, M. 331.

MORALÍST s.m. 1. Specialist în probleme de morală, de moralitate. 2. (Fam.; peior.) Om căruia îi place să dojenească pe ceilalți. [< fr. moraliste].

MORALÍST, -Ă I. s. m. f. 1. filozof, scriitor specialist în probleme de morală. 2. (fam.) cel căruia îi place să facă morală. II. adj. referitor la morală. (< fr. moraliste)

MORALÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de morală; propriu moralei. /<fr. moraliste

MORALÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Specialist în probleme de morală. 2) Persoană înclinată să facă mereu morală. /<fr. moraliste

moralist m. cel ce scrie despre moravuri, despre chestiuni de morală.

*moralíst, -ă s. (d. morală). Autor care scrie despre morală, despre obiceĭurĭ, ca Montaigne, La Rochefoucauld, La Bruère. Adj. Un scriitor moralist.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: moralist
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moralist
  • moralistul
  • moralistu‑
plural
  • moraliști
  • moraliștii
genitiv-dativ singular
  • moralist
  • moralistului
plural
  • moraliști
  • moraliștilor
vocativ singular
  • moralistule
  • moraliste
plural
  • moraliștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

moralist, -ă moralistă

  • 1. Filosof, gânditor, scriitor etc. care se preocupă de probleme de morală.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Moralistul face observații asupra sufletului și a conduitei omului, caută cauzele stărilor sufletești tipice etc. IBRAILEANU, S. 8.
      surse: DLRLC
  • 2. familiar peiorativ Persoană căreia îi place să facă morală, să dojenească mereu.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Era... în comedie moralist mușcător. CARAGIALE, N. S. 105.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Lupul moralist [titlu]. ALEXANDRESCU, M. 331.
      surse: DLRLC

etimologie: