2 intrări
14 definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MORALIST, -Ă, moraliști, -ste, s. m. și f. 1. Filosof, gânditor, scriitor etc. care se preocupă de probleme de morală. 2. (Fam.; peior.) Persoană căreia îi place să facă morală, să dojenească mereu. – Din fr. moraliste.
moralist, ~ă [At: LEON ASACHI, B. 9/2 / Pl: ~iști, ~e / E: fr moraliste] 1-2 sm, a (Scriitor sau gânditor) care se ocupă cu probleme de morală (1). 3 smf (Fam; prt) Persoană care obișnuiește să moralizeze (1). 4 sm (Trs; înv) Persoană care urmase sau care absolvise un curs inferior de morală teologică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MORALIST, -Ă, moraliști, -ste, s. m. și f. 1. Filozof, gânditor, scriitor etc. care se preocupă de probleme de morală. 2. (Fam.; peior.) Persoană căreia îi place să dea sfaturi cicălitoare, să dojenească mereu. – Din fr. moraliste.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
MORALIST, moraliști, s. m. 1. Persoană (filozof, scriitor) care se preocupă de probleme morale, de moralitate. Moralistul face observații asupra sufletului și a conduitei omului, caută cauzele stărilor sufletești tipice etc. IBRAILEANU, S. 8. 2. Persoană care face sau căreia îi place să facă morală, să dojenească. Era... în comedie moralist mușcător. CARAGIALE, N. S. 105. (Adjectival) Lupul moralist [titlu]. ALEXANDRESCU, M. 331.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MORALIST s.m. 1. Specialist în probleme de morală, de moralitate. 2. (Fam.; peior.) Om căruia îi place să dojenească pe ceilalți. [< fr. moraliste].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MORALIST, -Ă I. s. m. f. 1. filozof, scriitor specialist în probleme de morală. 2. (fam.) cel căruia îi place să facă morală. II. adj. referitor la morală. (< fr. moraliste)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MORALIST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Specialist în probleme de morală. 2) Persoană înclinată să facă mereu morală. /<fr. moraliste
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MORALIST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de morală; propriu moralei. /<fr. moraliste
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
moralist m. cel ce scrie despre moravuri, despre chestiuni de morală.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*moralíst, -ă s. (d. morală). Autor care scrie despre morală, despre obiceĭurĭ, ca Montaigne, La Rochefoucauld, La Bruère. Adj. Un scriitor moralist.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
moralist s. m., pl. moraliști
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
moralist s. m., pl. moraliști
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
moralist s. m., pl. moraliști
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Lupul moralist (sau: Lup în piele de oaie) – Expresia e plastic ilustrată în fabula cu același titlu a lui Grigore Alexandrescu. Lupul, ajuns împărat, auzind că în ținutul său sînt mulți prigonitori, porunci să se strîngă obșteasca adunare și începu o lecție de morală: „Gîndiți-vă la suflet, și luați de la mine Pildă a face bine”. Dar lupul purta tocmai o manta din pielea jupuită de pe oaie. Și atunci: „Răspunse un vulpoi, în slujbe lăudat: - Ne poate fi iertat Să vă-ntrebăm smerit de vreți a ne-arăta De unde-ați cumpărat postavul de manta?” Astfel expresia „lupul moralist” se aplică acelor oameni care – aidoma lupului din fabula – îi condamnă pe alții pentru fapte pe care ei înșiși nu pregetă să le săvîrșească. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
adjectiv (A6) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M9) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
moralist, moralistăadjectiv
- 1. Referitor la morală. MDN '00
etimologie:
- moraliste MDN '00
moralist, moraliștisubstantiv masculin moralistă, moralistesubstantiv feminin
- 1. Filosof, gânditor, scriitor etc. care se preocupă de probleme de morală. DEX '09 DLRLC DN
- Moralistul face observații asupra sufletului și a conduitei omului, caută cauzele stărilor sufletești tipice etc. IBRAILEANU, S. 8. DLRLC
-
- 2. Persoană căreia îi place să facă morală, să dojenească mereu. DEX '09 DLRLC DN
- Era... în comedie moralist mușcător. CARAGIALE, N. S. 105. DLRLC
- Lupul moralist [titlu]. ALEXANDRESCU, M. 331. DLRLC
-
etimologie:
- moraliste DEX '09 DEX '98 DN