2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORALICÉȘTE adv. 1. Moralmente. 2. (Înv.) După regulile moralei. – Moral + suf. -icește.

MORALICÉȘTE adv. 1. Moralmente. 2. (Înv.) După regulile moralei. – Moral + suf. -icește.

moralicește av [At: MAN. ÎNV. 39/26 / E: moral2 + -icește] 1-2 Din punct de vedere moral2 (1, 6) Si: moralmente. 3 Conform cu morala (1).

MORALICÉȘTE adv. (Rar) 1. După regulile moralei. Plagiatul acesta de la începutul culturii romînești nu se poate caracteriza, moralicește, ca un furt. IBRAILEANU, SP. CR. 91. 2. Sub raport moral sau spiritual, sufletește; moralmente. Nu puteam decît să cîștig moralicește. NEGRUZZI, S. I 318.

MORALICÉȘTE adv. 1) Din punct de vedere moral; sub aspect moral; moralmente. 2) În conformitate cu morala; după prescripțiile moralei. /moral + suf. ~icește

moralici vi [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 268 / Pzi: ~cesc / E: moral2 + -ici] (Îvr) A moraliza (1).

MORALICÍ, moralicesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A face morală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MORALICÉȘTE adv. v. moralmente.

MORALICEȘTE adv. moralmente, spiritualicește, sufletește, (rar) spiritualmente. (~ se simte bine.)

Intrare: moralicește
moralicește adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • moralicește
Intrare: moralici
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moralici
  • moralicire
  • moralicit
  • moralicitu‑
  • moralicind
  • moralicindu‑
singular plural
  • moralicește
  • moraliciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moralicesc
(să)
  • moralicesc
  • moraliceam
  • moralicii
  • moralicisem
a II-a (tu)
  • moralicești
(să)
  • moralicești
  • moraliceai
  • moraliciși
  • moraliciseși
a III-a (el, ea)
  • moralicește
(să)
  • moralicească
  • moralicea
  • moralici
  • moralicise
plural I (noi)
  • moralicim
(să)
  • moralicim
  • moraliceam
  • moralicirăm
  • moraliciserăm
  • moralicisem
a II-a (voi)
  • moraliciți
(să)
  • moraliciți
  • moraliceați
  • moralicirăți
  • moraliciserăți
  • moraliciseți
a III-a (ei, ele)
  • moralicesc
(să)
  • moralicească
  • moraliceau
  • moralici
  • moraliciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

moraliceșteadverb

  • 1. Sub raport moral sau spiritual. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu puteam decît să cîștig moralicește. NEGRUZZI, S. I 318. DLRLC
  • 2. învechit După regulile moralei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Plagiatul acesta de la începutul culturii romînești nu se poate caracteriza, moralicește, ca un furt. IBRAILEANU, SP. CR. 91. DLRLC
etimologie:
  • Moral + sufix -icește. DEX '98 DEX '09

moralici, moralicescverb

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.