10 definiții pentru montoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONTÓR, -OÁRE, montori, -oare, s. m. și f. (Rar) Montator. – Din fr. monteur.

montor, ~oare smf [At: LEG. EC. PL. 289 / S și: ~teur / Pl: ~i, ~oare / E: fr monteur] Montator.

MONTÓR, -OÁRE, montori, -oare, s. m. și f. Montator. – Din fr. monteur.

MONTÓR, -OÁRE s.m. și f. Montator. [< fr. monteur].

MONTÓR, -OÁRE s. m. f. 1. tehnician specializat în lucrări de montare; montator. 2. (cinem.) specialist care efectuează operații de montaj (2); monteză. (< fr. monteur)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

montoáre (rar) s. f., g.-d. art. montoárei; pl. montoáre

montoáre s. f., g.-d. art. montoárei; pl. montoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MONTÓR s. montator. (E ~ de profesie.)

MONTOR s. montator. (E ~ de profesie.)

Intrare: montoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • montoare
  • montoarea
plural
  • montoare
  • montoarele
genitiv-dativ singular
  • montoare
  • montoarei
plural
  • montoare
  • montoarelor
vocativ singular
  • montoare
  • montoareo
plural
  • montoarelor

montor, -oare montoare

etimologie: