2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOTONIZÁRE, monotonizări, s. f. (Rar) Faptul de a (se) monotoniza.V. monotoniza.

monotonizare sf [At: MAIORESCU, CR. I, 381 / Pl: (nob) ~zări / E: monoton] (Rar) 1 Acțiune prin care glasul, sunetele, zgomotele etc. devin monotone (1). 2-3 Acțiune prin care ceva devine monoton (3, 5).

MONOTONIZÁRE, monotonizări, s. f. Faptul de a (se) monotoniza.V. monotoniza.

MONOTONIZÁRE s.f. (Liv.) Faptul de a face să fie monoton. [< monotoniza].

MONOTONIZÁ, monotonizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) face monoton. – Din fr. monotoniser.

MONOTONIZÁ, monotonizez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) face monoton. – Din fr. monotoniser.

monotoniza vt [At: DN3 / Pzi: ~zez / E: fr monotoniser] (Liv) 1-3 vt A face monoton (1, 3, 5). 4-6 vi A deveni monoton (1, 3, 5).

MONOTONIZÁ vb. I. tr., intr. (Liv.) A face monoton, a deveni monoton. [< fr. monotoniser].

MONOTONIZÁ vb. tr., refl. a (se) face monoton. (< fr. monotoniser)

monotonizá vb. I 1980 A face să devină monoton v. bric-à-brac (din monoton; DEX, DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!monotonizáre (rar) s. f., g.-d. art. monotonizắrii; pl. monotonizắri

monotonizáre s. f., g.-d. art. monotonizării; pl. monotonizări

monotonizá vb., ind. prez. 1 sg. monotonizéz, 3 sg. și pl. monotonizeáză

Intrare: monotonizare
monotonizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monotonizare
  • monotonizarea
plural
  • monotonizări
  • monotonizările
genitiv-dativ singular
  • monotonizări
  • monotonizării
plural
  • monotonizări
  • monotonizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: monotoniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • monotoniza
  • monotonizare
  • monotonizat
  • monotonizatu‑
  • monotonizând
  • monotonizându‑
singular plural
  • monotonizea
  • monotonizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • monotonizez
(să)
  • monotonizez
  • monotonizam
  • monotonizai
  • monotonizasem
a II-a (tu)
  • monotonizezi
(să)
  • monotonizezi
  • monotonizai
  • monotonizași
  • monotonizaseși
a III-a (el, ea)
  • monotonizea
(să)
  • monotonizeze
  • monotoniza
  • monotoniză
  • monotonizase
plural I (noi)
  • monotonizăm
(să)
  • monotonizăm
  • monotonizam
  • monotonizarăm
  • monotonizaserăm
  • monotonizasem
a II-a (voi)
  • monotonizați
(să)
  • monotonizați
  • monotonizați
  • monotonizarăți
  • monotonizaserăți
  • monotonizaseți
a III-a (ei, ele)
  • monotonizea
(să)
  • monotonizeze
  • monotonizau
  • monotoniza
  • monotonizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monotonizare

  • 1. Faptul de a (se) monotoniza.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi monotoniza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

monotoniza

  • 1. livresc A (se) face monoton.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: