6 definiții pentru monotelit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOTELÍT, monoteliți, s. m. (Rar) Adept al monotelismului. – Din fr. monothélite.

MONOTELÍT, monoteliți, s. m. (Rar) Adept al monotelismului. – Din fr. monothélite.

monotelit, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 19v/14 / Pl: ~iți / E: ngr μονοθελήτη] (Rar) 1-2 smf, a (Adept) al monotelismului. 3 a Referitor la monotelism.

MONOTELÍT s.m. Eretic, adept al monotelismului. [< fr. monothélit].

MONOTELÍT s. m. eretic, adept al monotelismului. (< fr. monothélit)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monotelít s. m., pl. monotelíți

monotelít s. m., pl. monotelíți

Intrare: monotelit
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monotelit
  • monotelitul
  • monotelitu‑
plural
  • monoteliți
  • monoteliții
genitiv-dativ singular
  • monotelit
  • monotelitului
plural
  • monoteliți
  • monoteliților
vocativ singular
  • monotelitule
  • monotelite
plural
  • monoteliților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monotelit

  • 1. rar Adept al monotelismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: