14 definiții pentru monopol

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOPOL, monopoluri, s. n. 1. Drept exclusiv al cuiva, de obicei al statului, de a dispune de ceva, de a efectua ceva; dominație într-un domeniu, într-una sau mai multe ramuri economice. ♦ (Pop.) Rachiu fabricat de o întreprindere care deține un monopol (1). 2. Privilegiu exclusiv, de drept și de fapt, pe care îl posedă un individ, o întreprindere sau un organism public de a fabrica, de a vinde sau de a exploata anumite bunuri sau servicii. ♦ Firmă sau companie care exercită un control exclusiv asupra producției și comercializării unui produs material sau serviciu, pe un anumit teritoriu, astfel încât are posibilitatea să stabilească atât prețul de vânzare unitar, cât și cantitatea de produse sau de servicii oferite. 3. Fig. Drept exclusiv pe care și-l arogă cineva. – Din germ. Monopol, fr. monopole.

monopol [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~ie / Pl: ~uri / E: ger monopol, fr monopole, cf ngr μονοπώλιον] 1 sn Drept exclusiv pe care îl are cineva, de obicei statul, de a dispune de ceva, de a efectua ceva. 2 a Fabricat de o întreprindere de stat care deține un monopol (1). 3 sn (Iuz) Rachiu fabricat de o întreprindere de stat care deținea un monopol (1). 4 sn Asociație de capitaliști care concentrează în mâna lor cea mai mare parte din producția și desfacerea unor produse importante, cu scopul stabilirii unor prețuri ridicate și al obținerii unor profituri mari. 5 sn Privilegiu exclusiv, de drept și de fapt, pe care-l posedă un individ, o întreprindere sau un organism public de a fabrica, de a vinde sau de a exploata anumite bunuri și servicii. 6 sn (Fig) Drept exclusiv pe care și-l arogă cineva.

MONOPOL, monopoluri, s. n. 1. Drept exclusiv al cuiva, de obicei al statului, de a dispune de ceva, de a efectua ceva; dominație într-un domeniu, într-una sau mai multe ramuri economice. ♦ (Pop.) Rachiu fabricat de o întreprindere care deține un monopol (1). 2. Privilegiu exclusiv, de drept și de fapt, pe care îl posedă un individ, o întreprindere sau un organism public de a fabrica, de a vinde sau de a exploata anumite bunuri sau servicii. ♦ Întreprindere mare sau uniune de întreprinderi care concentrează în mâna lor producția și desfacerea unor produse importante, cu scopul stabilirii unor prețuri mari și al obținerii unor profituri ridicate. 3. Fig. Drept exclusiv pe care și-l arogă cineva. – Din germ. Monopol, fr. monopole.

MONOPOL, monopoluri, s. n. 1. Drept exclusiv al statului de a produce unele bunuri de consum și de a face comerț cu anumite mărfuri. Monopolul alcoolului.În Republica Populară Romînă comerțul exterior este monopol de stat. CONST. R.P.R. 13. 2. (În economia capitalistă) Înțelegere, alianță, uniune de capitaliști care concentrează în mîna lor producția și desfacerea unei importante părți de produse cu scopul stabilirii unor prețuri ridicate și al unor profituri maxime. Principala bază economică a imperialismului este monopolul. LENIN, O. XXII 271. ♦ Fig. Drept exclusiv pe care și-l arogă cineva. V. privilegiu. Cel ce are plin stomacul Rîde de cel cu el gol, Traiul bun e luat, în fine, de bogați în monopol. DEMETRESCU, O. 43.

MONOPOL s.n. 1. Drept exclusiv asupra unor valori, asupra unor bunuri, asupra efectuării unor operații etc. 2. Întreprinderi foarte mari sau uniuni de întreprinderi care concentrează în mîinile lor o parte atît de importantă a producției, încît aceasta permite limitarea concurenței și stabilirea la mărfuri a unor prețuri ridicate, de monopol (1), ceea ce asigură obținerea de profituri foarte ridicate. 3. (Fig.) Drept exclusiv pe care și-l arogă cineva. [Pl. -uri. / < fr. monopole < gr. monos – unic, polein – a vinde].

MONOPOL s. n. 1. drept exclusiv asupra unor valori, bunuri, asupra efectuării unor operații etc. 2. asociație de mari întreprinderi capitaliste care concentrează o parte importantă a producției și a desfacerii unui anumit fel de produse. 3. (fig.) drept exclusiv pe care și-l arogă cineva. (< germ. Monopol, fr. monopole)

monopol s. m. în sint. monopol magnetic ◊ „A fost descoperit «monopolul» magnetic? Un grup de savanți americani a reușit, se pare, să observe pentru prima oară particula – cunoscută sub numele de monopol magnetic – care s-ar afla la baza fenomenului magnetismului și a cărei existență n-a fost încă dovedită [...]” Sc. 16 VIII 75 p. 6. ◊ „Nu demult, presa din întreaga lume anunța descoperirea de către cercetătorii din Berkeley (S.U.A.) a mono-polului magnetic, «cărămidă» elementară a magnetismului – asemeni electronului pentru electricitate.” Cont. 7 XI 75 p. 5 (din <M>mono + pol, probabil după model engl.; DEX, DN3 – alt sens)

MONOPOL ~uri n. 1) Drept exclusiv; privilegiu special. 2) Mare întreprindere sau asociație de întreprinderi care concentrează producția și desfacerea produselor industriale cu scopul stabilirii unor prețuri mari și al obținerii unor profituri ridicate. /<germ. Monopol, fr. monopole

monopol n. 1. dreptul de a vinde singur o marfă, de a exercita singur o industrie: în România Statul are monopolul tutunurilor, sărei, spirtoaselor etc.; 2. fig. drept ce-și arogă cineva; 3. loc ocupat excluziv de un mic număr.

*monopól n., pl. urĭ (vgr. monopólion, d. mónos, singur, și poléo, vînd). Privilegiu de a vinde singur, neavînd nimenea altu dreptu de a maĭ vinde: statu are monopolu tutunuluĭ și altor articule. Fig. Iron. Drept pe care ți-l arogĭ: acesta are monopolu deșteptăcĭuniĭ. V. apalt.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

monopol s. n., pl. monopoluri

Intrare: monopol
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monopol
  • monopolul
  • monopolu‑
plural
  • monopoluri
  • monopolurile
genitiv-dativ singular
  • monopol
  • monopolului
plural
  • monopoluri
  • monopolurilor
vocativ singular
plural
monopolie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

monopol, monopolurisubstantiv neutru

  • 1. Drept exclusiv al cuiva, de obicei al statului, de a dispune de ceva, de a efectua ceva; dominație într-un domeniu, într-una sau mai multe ramuri economice. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. popular Rachiu fabricat de o întreprindere care deține un monopol. DEX '09 DEX '98
  • 2. Privilegiu exclusiv, de drept și de fapt, pe care îl posedă un individ, o întreprindere sau un organism public de a fabrica, de a vinde sau de a exploata anumite bunuri sau servicii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Monopolul alcoolului. DLRLC
    • format_quote În Republica Populară Romînă comerțul exterior este monopol de stat. CONST. R.P.R. 13. DLRLC
    • 2.1. Firmă sau companie care exercită un control exclusiv asupra producției și comercializării unui produs material sau serviciu, pe un anumit teritoriu, astfel încât are posibilitatea să stabilească atât prețul de vânzare unitar, cât și cantitatea de produse sau de servicii oferite. DEX '09
      • format_quote Principala bază economică a imperialismului este monopolul. LENIN, O. XXII 271. DLRLC
      • diferențiere (În economia capitalistă) Înțelegere, alianță, uniune de capitaliști care concentrează în mâna lor producția și desfacerea unei importante părți de produse cu scopul stabilirii unor prețuri ridicate și al unor profituri maxime. DLRLC
  • 3. figurat Drept exclusiv pe care și-l arogă cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cel ce are plin stomacul Rîde de cel cu el gol, Traiul bun e luat, în fine, de bogați în monopol. DEMETRESCU, O. 43. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.