2 intrări

O definiție


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monologizá vb., ind. prez. 1 sg. monologizéz, 3 sg. și pl. monologizeáză

Intrare: monologizare
monologizare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monologizare
  • monologizarea
plural
  • monologizări
  • monologizările
genitiv-dativ singular
  • monologizări
  • monologizării
plural
  • monologizări
  • monologizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: monologiza
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • monologiza
  • monologizare
  • monologizat
  • monologizatu‑
  • monologizând
  • monologizându‑
singular plural
  • monologizea
  • monologizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • monologizez
(să)
  • monologizez
  • monologizam
  • monologizai
  • monologizasem
a II-a (tu)
  • monologizezi
(să)
  • monologizezi
  • monologizai
  • monologizași
  • monologizaseși
a III-a (el, ea)
  • monologizea
(să)
  • monologizeze
  • monologiza
  • monologiză
  • monologizase
plural I (noi)
  • monologizăm
(să)
  • monologizăm
  • monologizam
  • monologizarăm
  • monologizaserăm
  • monologizasem
a II-a (voi)
  • monologizați
(să)
  • monologizați
  • monologizați
  • monologizarăți
  • monologizaserăți
  • monologizaseți
a III-a (ei, ele)
  • monologizea
(să)
  • monologizeze
  • monologizau
  • monologiza
  • monologizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)