opțiuni
  • info

2 intrări

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOHIBRIDARE, monohibridări, s. f. Acțiunea de a monohibrida. – V. monohibrida.

MONOHIBRIDARE, monohibridări, s. f. Acțiunea de a monohibrida. – V. monohibrida.

monohibridare sf [At: DEX2 / Pl: ~dări / E: monohibrida] (Blg) Încrucișare a unor indivizi care se deosebesc printr-un singur caracter.

MONOHIBRIDA, monohibridez, vb. I. Tranz. (Biol.) A încrucișa indivizi care diferă printr-un singur caracter. – Din fr. monohybrider.

MONOHIBRIDA, monohibridez, vb. I. Tranz. (Biol.) A încrucișa indivizi care diferă printr-un singur caracter. – Din fr. monohybrider.

MONOHIBRIDA vb. tr. a încrucișa doi genitori din aceeași specie care diferă printr-un singur caracter ereditar. (< fr. monohybrider)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

monohibridare s. f., pl. monohibridări

monohibrida vb., ind. prez. 1 sg. monohibridez, 3 sg. și pl. monohibridează

Intrare: monohibridare
monohibridare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monohibridare
  • monohibridarea
plural
  • monohibridări
  • monohibridările
genitiv-dativ singular
  • monohibridări
  • monohibridării
plural
  • monohibridări
  • monohibridărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: monohibrida
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • monohibrida
  • monohibridare
  • monohibridat
  • monohibridatu‑
  • monohibridând
  • monohibridându‑
 singular plural
  • monohibridează
  • monohibridați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • monohibridez
 (să)
  • monohibridez
  • monohibridam
  • monohibridai
  • monohibridasem
a II-a (tu)
  • monohibridezi
 (să)
  • monohibridezi
  • monohibridai
  • monohibridași
  • monohibridaseși
a III-a (el, ea)
  • monohibridează
 (să)
  • monohibrideze
  • monohibrida
  • monohibridă
  • monohibridase
plural I (noi)
  • monohibridăm
 (să)
  • monohibridăm
  • monohibridam
  • monohibridarăm
  • monohibridaserăm
  • monohibridasem
a II-a (voi)
  • monohibridați
 (să)
  • monohibridați
  • monohibridați
  • monohibridarăți
  • monohibridaserăți
  • monohibridaseți
a III-a (ei, ele)
  • monohibridează
 (să)
  • monohibrideze
  • monohibridau
  • monohibridară
  • monohibridaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

monohibridare, monohibridărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a monohibrida. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi monohibrida DEX '98 DEX '09

monohibrida, monohibridezverb

  • 1. biologie A încrucișa indivizi care diferă printr-un singur caracter. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.