O definiție pentru monogen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOGÉN, -Ă adj. 1. (mat.) funcție ~ă = funcție a unei variabile complexe care admite o derivată determinată pentru o valoare dată a variabilei. 2. (despre viermi paraziți externi) la care ciclul de dezvoltare se petrece pe o singură gazdă. (< fr. monogène, germ. monogen)

Intrare: monogen
monogen adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: MDN '08
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monogen
  • monogenul
  • monogenu‑
  • monoge
  • monogena
plural
  • monogeni
  • monogenii
  • monogene
  • monogenele
genitiv-dativ singular
  • monogen
  • monogenului
  • monogene
  • monogenei
plural
  • monogeni
  • monogenilor
  • monogene
  • monogenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)