2 intrări

O definiție


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monoftongizá vb., ind. prez. 1 sg. monoftongizéz, 3 sg. și pl. monoftongizeáză

Intrare: monoftongizare
monoftongizare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monoftongizare
  • monoftongizarea
plural
  • monoftongizări
  • monoftongizările
genitiv-dativ singular
  • monoftongizări
  • monoftongizării
plural
  • monoftongizări
  • monoftongizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: monoftongiza
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • monoftongiza
  • monoftongizare
  • monoftongizat
  • monoftongizatu‑
  • monoftongizând
  • monoftongizându‑
singular plural
  • monoftongizea
  • monoftongizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • monoftongizez
(să)
  • monoftongizez
  • monoftongizam
  • monoftongizai
  • monoftongizasem
a II-a (tu)
  • monoftongizezi
(să)
  • monoftongizezi
  • monoftongizai
  • monoftongizași
  • monoftongizaseși
a III-a (el, ea)
  • monoftongizea
(să)
  • monoftongizeze
  • monoftongiza
  • monoftongiză
  • monoftongizase
plural I (noi)
  • monoftongizăm
(să)
  • monoftongizăm
  • monoftongizam
  • monoftongizarăm
  • monoftongizaserăm
  • monoftongizasem
a II-a (voi)
  • monoftongizați
(să)
  • monoftongizați
  • monoftongizați
  • monoftongizarăți
  • monoftongizaserăți
  • monoftongizaseți
a III-a (ei, ele)
  • monoftongizea
(să)
  • monoftongizeze
  • monoftongizau
  • monoftongiza
  • monoftongizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)