7 definiții pentru monofonematic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOFONEMÁTIC, -Ă, monofonematici, -ce, adj. (Lingv.; despre grupuri de sunete) Care are valoarea unui singur fonem. – Din fr. monophonématique.

MONOFONEMÁTIC, -Ă, monofonematici, -ce, adj. (Lingv.; despre grupuri de sunete) Care are valoarea unui singur fonem. – Din fr. monophonématique.

monofonematic, ~ă a [At: CADE / Pl: ~ici, ~ice / E: mono- + fonematic] (Lin; d. grupuri de sunete) Care are valoarea unui singur fonem.

MONOFONEMÁTIC, -Ă adj. (Fon.; despre diftongi) Care are valoarea unui singur fonem. [< fr. monophonématique].

MONOFONEMÁTIC, -Ă adj. (despre diftongi) care are valoarea unui singur fonem. (< fr. monophonématique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monofonemátic adj. m., pl. monofonemátici; f. monofonemátică, pl. monofonemátice

monofonemátic adj. → fonematic


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MONOFONEMÁTIC, -Ă adj. (< fr. monophonématique): în sintagma diftong monofonematic (v.).

Intrare: monofonematic
monofonematic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monofonematic
  • monofonematicul
  • monofonematicu‑
  • monofonematică
  • monofonematica
plural
  • monofonematici
  • monofonematicii
  • monofonematice
  • monofonematicele
genitiv-dativ singular
  • monofonematic
  • monofonematicului
  • monofonematice
  • monofonematicei
plural
  • monofonematici
  • monofonematicilor
  • monofonematice
  • monofonematicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monofonematic

  • 1. lingvistică (Despre grupuri de sunete) Care are valoarea unui singur fonem.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: