7 definiții pentru monocromator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

monocromator sn [At: DEX / Pl: ~oare / E: fr monochromateur] (Fiz) 1 Dispozitiv optic care servește la separarea radiațiilor monocromatice dintr-un fascicul complex. 2 Dispozitiv electromagnetic care servește la separarea unui fascicul de particule monocinetice dintr-un fascicul neomogen.

MONOCROMATÓR, monocromatoare, s. n. Dispozitiv optic care servește la separarea radiațiilor monocromatice dintr-un fascicul complex. ♦ Dispozitiv electromagnetic care servește la separarea unui fascicul de particule monocinetice dintr-un fascicul neomogen. – Din fr. monochromateur.

MONOCROMATÓR, monocromatoare, s. n. Dispozitiv optic care servește la separarea radiațiilor monocromatice dintr-un fascicul complex. ♦ Dispozitiv electromagnetic care servește la separarea unui fascicul de particule monocinetice dintr-un fascicul neomogen. – Din fr. monochromateur.

MONOCROMATÓR s.n. (Fiz.) Dispozitiv pentru izolarea dintr-un spectru a unei radiații cu o singură frecvență. [< fr. monochromateur].

MONOCROMATÓR s. n. dispozitiv optic pentru izolarea dintr-un spectru a unei radiații cu o singură frecvență. (< fr. monochromateur)

MONOCROMATÓR ~oáre n. Aparat pentru izolarea dintr-un spectru a unei radiații cu o singură frecvență. /<fr. monochromateur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monocromatór (-no-cro-) s. n., pl. monocromatoáre

monocromatór s. n. (sil. -cro-), pl. monocromatoáre

Intrare: monocromator
monocromator substantiv neutru
  • silabație: -cro-
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monocromator
  • monocromatorul
  • monocromatoru‑
plural
  • monocromatoare
  • monocromatoarele
genitiv-dativ singular
  • monocromator
  • monocromatorului
plural
  • monocromatoare
  • monocromatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)