monițóĭ, V. maĭmuțoĭ.

maimuțoi sm [At: MUMULEANU, C. 138/21 / V: (reg) măi~, măm~ / Pl: ~ / E: maimuță + -oi] 1 Mascul al maimuței (1). 2-3 (Fam; dep) Bărbat (urât sau) care obișnuiește să imite pe alții. 4 Om neserios Vz maimucă, maimuțar.

mămuițoi sm vz maimuțoi

maĭmuțóĭ m., pl. tot așa. Vest. Masculu maĭmuțeĭ. Fig. Om foarte urît. – În est momițoĭ și ob. monițoĭ.