MONGOL, -Ă, mongoli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Mongoliei sau este originară de acolo; p. ext. persoană care face parte din una dintre populațiile care locuiesc în Asia Centrală. 2. Adj. Care aparține Mongoliei sau mongolilor (1), privitor la Mongolia ori la mongoli; mongolic. – Din fr. mongol.

mongol², ~ă [At: XENOPOL, I. R. III, 87 / Pl: ~i, ~e / E: fr mongol] 1-4 smf, a (Persoană) care (face parte din populația de bază a Mongoliei sau) este originară de acolo. 5-6 smf, a (Pex) (Persoană) care face parte din una din populațiile care locuiesc în Asia Centrală. 7 smp Popor care trăiește în Mongolia. 8 smp (Pex) Conglomerat de populații eterogene care locuiesc pe un vast teritoriu din Asia Centrală. 9-10 a Care aparține (Mongoliei sau) mongolilor (7) Si: mongolic (1-2). 12 a Care se referă (la Mongolia sau) la mongoli (7) Si: mongolic (3-4). 13-14 a Care provine (din Mongolia sau) de la mongoli (7) Si: mongolic (5-6). 15-16 a Specific (Mongoliei sau) mongolilor (7-8) Si: mongolic (7-8). 17 a (Îs) Rasă ~ă Grup de popoare caracterizate prin culoarea galben-brumă a pielii Si: rasă galbenă Cf galben (14).

MONGOL, -Ă, mongoli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Mongoliei sau este originară de acolo; p. ext. persoană care face parte din una din populațiile care locuiesc în Asia centrală. 2. Adj. Care aparține Mongoliei sau mongolilor (1), privitor la Mongolia sau la mongoli; mongolic. – Din fr. mongol.

MONGOL¹, -Ă, mongoli, -e, adj. Care este propriu mongolilor, al mongolilor.

MONGOL², -Ă, mongoli, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Republicii Populare Mongole sau din provincia Mongolia a R. P. Chineze.

MONGOL, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Mongolia. II. adj. referitor la mongoli; mongolic. ◊ (s. f.) limbă vorbită în Mongolia. (< fr. mongol)

MONGOL² ~ă (~i, ~e) Care aparține Mongoliei sau populației ei; din Mongolia; mongolic. /<fr. mongol

MONGOL¹ ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Mongoliei sau este originară din Mongolia. /<fr. mongol

Mongol a. din Mongolia: Imperiu mongol, fundat de Gengishan (1206-1227) și reconstituit de Tamerlan (1370-1405), fu distrus în 1740.

TURCO-MONGOL, -Ă adj. (despre un grup de limbi) format din limbile turcă și mongolă. (< fr. turco-mongol)

Mongoli m. pl. neam aziatic din trunchiul altaic, locuind în Mongolia. Rassa mongolică numără 646 milioane de indivizi, constituind sâmburele populațiunii aziatice.

mongol adj. m., s. m., pl. mongoli; adj. f., s. f. mongolă, pl. mongole

mongol adj. m., s. m., pl. mongoli; adj. f., s. f. mongolă, pl. mongole

mongol s. m., adj. m., pl. mongoli, f. sg. mongolă, g.-d. art. mongolei, pl. mongole

MONGOL adj. mongolic. (Populație ~.)

MONGOL adj. mongolic. (Populație ~.)

ALTAIUL MONGOL (MONGOL ALTAJN [altáin] NURUU), sistem muntos cristalin în SV Mongoliei. Lungime: c. 1.500 m. Alt. med.: c. 3.000 m. Alt. max.: 4.362 m (vf. Najramdal Uul). Ghețari (Potanin, 20 km lungime și 2,5 km lățime).

MONGOL ALTAIN NURUU v. Altaiul Mongol.

NEI MONGOL ZIZHIQU (NEI MENGGU ZIZHIQU), denumirea oficială a regiunii autonome chineze Mongolia Interioară.