19 definiții pentru mundir
din care- explicative (12)
- morfologice (4)
- etimologice (1)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MUNDIR, mundire, s. n. (Înv.) Tunică sau, p. gener., uniformă (militară). [Var.: mondir s. n.] – Din rus. mundir, magh. mondúr, mundér.
MUNDIR, mundire, s. n. (Înv.) Tunică sau, p. gener., uniformă (militară). [Var.: mondir s. n.] – Din rus. mundir, magh. mondúr, mundér.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
mundir sn [At: BULETIN, F (1833), 632/12 / V: (reg) mon~, mondor, mondur / Pl:(rar) ~uri / E: rs мундир, mg mondur, mundér] (Iuz) 1 Tunică militară. 2 (Pgn) Uniformă militară. 3 (Rar; îs) Cavaleri de ~e Militari. 4 (Reg; csc) Îmbrăcăminte.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUNDIR s. n. v. mondir.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUNDIR ~e n. înv. Tunică sau uniformă (militară). /<rus. mundir, ung. mondúr, mundér
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mundír, V. mondir.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MONDIR s. n. v. mundir.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MONDIR s. n. v. mundir.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mondir sn vz mundir
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mondor sn vz mundir
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mondur sn vz mundir
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MONDIR, mondire, s. n. (învechit) Tunică militară. Ceafa lată și dreaptă se răsfrîngea.. peste gulerul strîns al mondirului. DELAVRANCEA, S. 124. Ridic pe maiorul, îi deschei repede mondirul la gît și la piept. CARAGIALE, O. II 167. – Variantă: mundir s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mondir n. uniformă militărească: cosea galoanele la mondirul lui nea Chiriac CAR. [Rus. MUNDIRŬ, din nemț. MONTUR].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mondír și mundír n., pl. e (rus. mundir, d. germ. montur, uniformă, echipament; montieren, a echipa, care vine d. fr. monture, acțiunea de a monta. V. montură. P. term., cp. cu coviltir). Vechĭ. Uniformă militară, maĭ ales tunică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mundir (uniformă) (înv.) s. n., pl. mundire
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mundir (înv.) s. n., pl. mundire
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mundir s. n., pl. mundire
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mondir, -re.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
mondir (-ruri), s. n. – Uniformă, haină militară. – Var. mundir. Fr. monture › germ. Montur, și de aici rus. mundir (Sanzewitsch 205; Tiktin; Bogrea, Dacor., I, 292; Vasmer, II, 173), cf. pol. mundur. – Der. înmundira, vb. (a se îmbrăca în uniformă).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
mondir, mondire, s.n. – (mil.) Manta soldățească: „Peste-o lună și mai bine / Pune-or mondiru pe mine” (Memoria, 2004-bis: 1307). – Din rus. mundir (MDA) < germ. Montur „uniformă, echipament” < fr. monture (Șăineanu, Scriban; Tiktin, Bogrea, Vasmer, cf. DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mondir, -e, s.n. – (mil.) Manta soldățească: „Peste-o lună și mai bine / Pune-or mondiru pe mine” (Memoria 2004-bis: 1307). – Fr. monture > germ. Montur > rus. mundir (DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mundir, mundiresubstantiv neutru
-
- Ceafa lată și dreaptă se răsfrîngea... peste gulerul strîns al mondirului. DELAVRANCEA, S. 124. DLRLC
- Ridic pe maiorul, îi deschei repede mondirul la gît și la piept. CARAGIALE, O. II 167. DLRLC
- 1.1. Uniformă (militară). DEX '09sinonime: uniformă
-
etimologie:
- mundir DEX '98 DEX '09
- mondúr, mundér DEX '98 DEX '09