2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONÁNDRĂ, monandre, adj. (Bot.; despre flori) Care are o singură stamină. – Din fr. monandre.

MONÁNDRĂ, monandre, adj. (Bot.; despre flori) Care are o singură stamină. – Din fr. monandre.

monandră af [At: DN3 / Pl: ~re / E: fr monandre] (D. flori) Care are o singură stamină.

MONÁNDRĂ adj.f. (Despre flori) Cu o singură stamină. [< fr. monandre].

MONÁNDRĂ adj. (despre flori) cu o singură stamină. (< fr. monandre)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monándră adj. f., pl. monándre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MON-, v. MONO-.~acant (v. -acant), adj., cu un singur ghimpe; ~adelf (v. -adelf), adj., cu staminele reunite într-un singur mănunchi; ~andru (v. -andru), adj., (despre flori) care are doar o singură stamină; ~odont (v. -odont), adj., prevăzut cu un singur dinte; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., monopsie*; ~oic (v. -oic), adj., care are flori unisexuate, atît mascule, cît și femele, dispuse pe aceeași tulpină; ~opsie (v. -opsie), s. f., malformație congenitală caracterizată prin prezența unui singur ochi; sin. monoftalmie; ~orhidie (v. -orhidie), s. f., malformație genitală, constînd în prezența unui singur testicul.

Intrare: monandră
monandră adjectiv feminin
adjectiv feminin (AF1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monandră
  • monandra
plural
  • monandre
  • monandrele
genitiv-dativ singular
  • monandre
  • monandrei
plural
  • monandre
  • monandrelor
vocativ singular
plural
Intrare: monandru
monandru adjectiv
adjectiv (A96)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monandru
  • monandrul
  • monandru‑
  • monandră
  • monandra
plural
  • monandri
  • monandrii
  • monandre
  • monandrele
genitiv-dativ singular
  • monandru
  • monandrului
  • monandre
  • monandrei
plural
  • monandri
  • monandrilor
  • monandre
  • monandrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monandră

  • 1. botanică (Despre flori) Care are o singură stamină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: