12 definiții pentru monahism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONAHÍSM s. n. 1. Stare, viață, calitate de monah; călugărie, monahie1. 2. Instituția călugăriei. – Monah + suf. -ism.

MONAHÍSM s. n. 1. Stare, viață, calitate de monah; călugărie, monahie1. 2. Instituția călugăriei. – Monah + suf. -ism.

monahism sn [At: HASDEU, I. V. 38 / Pl: (rar) ~e / E: monah + -ism] 1 Calitate de monah Si: (rar) monahie2 (1). 2 Viață monahală Si: (rar) monahie2 (2). 3 (Rar) Preocupare pentru aspecte ale vieții mănăstirești sau bisericești. 4 Instituție monahală.

MONAHÍSM s. n. Starea, viața, calitatea de monah.

MONAHÍSM s.n. Starea, viața, calitatea de monah. ♦ Instituția călugăriei. [< fr. monachisme, după monah].

MONAHÍSM s. n. 1. starea, viața de monah. 2. instituția călugăriei. (< fr. monachisme)

MONAHÍSM n. Stare de monah. /monah + suf. ~ism

*monahízm n. (d. monah). Starea de monah, călugărie, instituțiunea călugăriiĭ: secolu IV a fost etatea de aur a monahizmuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MONAHÍSM s. v. călugărie.

MONAHISM s. (BIS.) călugărie, (rar) monahie.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

monahísm s. n. 1. Stil de viață evanghelică consacrată rugăciunii, contemplației și ascezei, în retragere de lume și în deplină ascultare față de un părinte duhovnicesc; călugărie. ◊ Monahism eremitic (sau anahoretic) = formă de monahism practicată prin retragerea totală, solitară de lume, în chilii individuale numite schituri sau ermitaje, pentru practicarea ascezei și pocăinței. ◊ Monahism chinoval (sau cenobitic) = viață comunitară organizată într-o m-re. 2. Instituția călugăriei. – Din monah + suf. -ism.

Intrare: monahism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monahism
  • monahismul
  • monahismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • monahism
  • monahismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monahism

etimologie:

  • Monah + sufix -ism.
    surse: DEX '98 DEX '09