14 definiții pentru monahism

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONAHISM s. n. 1. Stare, viață, calitate de monah; călugărie, monahie1. 2. Instituția călugăriei. – Monah + suf. -ism.

MONAHISM s. n. 1. Stare, viață, calitate de monah; călugărie, monahie1. 2. Instituția călugăriei. – Monah + suf. -ism.

monahism sn [At: HASDEU, I. V. 38 / Pl: (rar) ~e / E: monah + -ism] 1 Calitate de monah Si: (rar) monahie2 (1). 2 Viață monahală Si: (rar) monahie2 (2). 3 (Rar) Preocupare pentru aspecte ale vieții mănăstirești sau bisericești. 4 Instituție monahală.

MONAHISM s. n. Starea, viața, calitatea de monah.

MONAHISM s.n. Starea, viața, calitatea de monah. ♦ Instituția călugăriei. [< fr. monachisme, după monah].

MONAHISM s. n. 1. starea, viața de monah. 2. instituția călugăriei. (< fr. monachisme)

MONAHISM n. Stare de monah. /monah + suf. ~ism

*monahízm n. (d. monah). Starea de monah, călugărie, instituțiunea călugăriiĭ: secolu IV a fost etatea de aur a monahizmuluĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MONAHISM s. (BIS.) călugărie, (rar) monahie.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

monahism s. n. 1. Stil de viață evanghelică consacrată rugăciunii, contemplației și ascezei, în retragere de lume și în deplină ascultare față de un părinte duhovnicesc; călugărie. ◊ Monahism eremitic (sau anahoretic) = formă de monahism practicată prin retragerea totală, solitară de lume, în chilii individuale numite schituri sau ermitaje, pentru practicarea ascezei și pocăinței. ◊ Monahism chinoval (sau cenobitic) = viață comunitară organizată într-o m-re. 2. Instituția călugăriei. – Din monah + suf. -ism.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MONAHÍSM s. n. 1. Calitatea de monah; viață monahală; călugărie, (rar) monahie2. Crezu a-și ascunde negrul trecut, îmbrăcînd haina și mai neagră a monahismului. HASDEU, I. V. 38. La mănăstirile de călugări, tunderea în monahism a fraților nu se face cu atîtea pregătiri. STĂNOIU, C. I. 145. Mulți dintre monahi rămăseseră oameni ca toți oamenii. . ., rînduind monahismul lor ca o carieră oarecare. SADOVEANU, O. IX, 52. ♦ (Rar) Preocupare, interes pentru aspecte legate de viața mănăstirească sau, p. e x t., bisericească. Influența națională cea mai puternică în opera d-lui Arghezi o constituie monahismul său așa de autohton. RALEA, S. T. I, 32. 2. Instituție monahală. Această idee. . . a pătruns pînă și în monahismul egalitar. ODOBESCU, S. II, 16. Cineva ar fi putut citi o întreagă pagină din istoria inedită a sfîntului nostru monahism. HOGAȘ, M. N. 127. – Monah + suf. -ism.

Intrare: monahism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monahism
  • monahismul
  • monahismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • monahism
  • monahismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

monahismsubstantiv neutru

  • 1. Stare, viață, calitate de monah; monahie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Instituția călugăriei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • Monah + sufix -ism. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.