monacal, ~ă a vz monahal

monahal, ~ă a [At: NEGULICI / V: (înv) ~acal / Pl: ~i, ~e / E: monah + -al] 1 Care aparține monahului Si: călugăresc, mănăstiresc, monahicesc (1), (înv) monahic (1). 2 Care se referă la situația sau la viața de monah Si: călugăresc, mănăstiresc, monahicesc (2), (înv) monahic (2). 3 Specific monahului Si: călugăresc, mănăstiresc, monahicesc (3), (înv) monahic (3).

MONAHAL, -Ă, monahali, -e, adj. Călugăresc. O, tristeți ale psihologiei monahale! GALACTION, O. I 61.

MONAHAL, -Ă adj. Călugăresc; monastic. [< monah + -al, cf. fr. monacal].

MONAHAL, -Ă adj. de monah; călugăresc. (după fr. monacal)

MONAHAL ~ă (~i, ~e) Care ține de monahi; propriu monahilor; călugăresc. /monah + suf. ~al

monahal a. călugăresc.

*monahál, -ă adj. (lat. monachalis îld. monáchicus, d. vgr. monahikós. Cp. cu central, îld. centric). Călugăresc, monastic.

monahal adj. m., pl. monahali; f. monahală, pl. monahale

monahal adj. m., pl. monahali; f. monahală, pl. monahale

monahal adj. m., pl. monahali; f. sg. monahală, pl. monahale

MONAHAL adj. 1. v. călugăresc. 2. călugăresc, mănăstiresc, monahicesc, (livr.) claustral. (Duce o viață ~.)

MONAHAL adj. (BIS.) 1. călugăresc, mănăstiresc, monahicesc, (înv.) îngeresc, monahic, monastic. (Cinul ~.) 2. călugăresc, mănăstiresc, monahicesc, (livr.) claustral. (Duce o viață ~.)

MONACÁL, -Ă adj. v. monahal.

MONAHAL, -Ă adj. Care aparține monahului, care se referă la situația sau la viața de monah, specific monahului; călugăresc, monahicesc, (învechit) monahie. Cf. NEGULICI. Soborul Putnei este ca și desființat, puținii călugări ce au mai rămas. . . sînt ruine vii între ruinele de peatră odinioară monumente istorice și lăcașuri a tagmei monahale. ROM. LIT. 29²/2. Credea că ar face mare servițiu lui Dzeu, ademenindu-și nepoatele la viața monacală. ib. 364¹/28. Viața monahală. . . își are și ea amărăciunile ei. FILIMON, O. I, 310. Și-a părăsit părinții, îmbrăcînd haina monacală. HASDEU, I. C. I, 144. Viața monahală nu m-ar speria. D. ZAMFIRESCU, A. 123. O, tristeți ale psihologiei monahale ! GALACTION, O. 61, cf. L. ROM. 1953, nr. 3, 42. ♦ Mănăstiresc (1). Ucenicii episcopilor de Rîmnic, depozitari ai vechii culturi monacale. IORGA, L. I, 9. – Pl.: monahali, -e. – Și: (învechit) monacál, -ă adj. – Monah + suf. -al (după fr. monacal). – Monacal < fr. monacal.