7 definiții pentru momâiață


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOMÂIÁȚĂ, momâiețe, s. f. (Reg.) Mogâldeață. [Pr.: -mâ-ia-] – Et. nec.

MOMÂIÁȚĂ, momâiețe, s. f. (Reg.) Mogâldeață. [Pr.: -mâ-ia-] – Et. nec.

momâiață sf [At: BARCIANU / V: mămui~, mămăi~ / Pl: ~iețe / E: nct] (Reg) 1 Mogâldeață (2). 2 Fantomă. 3 Măscărici la nuntă.

momî́ĭe f., pl. îĭ (slovac mamona, strigoĭ, pol. dial. mamuna, rudă cu rom. momesc. De aci var. mómilă [Ban. Trans.], mámină, mánină [est] și námilă [vest]). Sperietoare, om de peticĭ și de paĭe pus în semănăturĭ ca să se sperie păsările. Prăjină înfiptă ca să arăte hotaru. – În est momîĭață (pl. -ĭețe), după mogîldeață (Sadov. VR. 1910, 4, 60, și rev. I. Crg. 14, 111) și mămúĭe, vechĭ mamúĭe. V. momîrlan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

momâiáță (reg.) s. f., g.-d. art. momâiéței; pl. momâiéțe

momâiáță s. f., g.-d. art. momâiéței; pl. momâiéțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOMÂIÁȚĂ s. v. mogâldeață, momâie.

momîiață s. v. MOGÎLDEAȚĂ. MOMÎIE.

Intrare: momâiață
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • momâiață
  • momâiața
plural
  • momâiețe
  • momâiețele
genitiv-dativ singular
  • momâiețe
  • momâieței
plural
  • momâiețe
  • momâiețelor
vocativ singular
  • momâiață
  • momâiațo
plural
  • momâiețelor

momâiață

etimologie: