momâiață sf [At: BARCIANU / V: mămui~, mămăi~ / Pl: ~iețe / E: nct] (Reg) 1 Mogâldeață (2). 2 Fantomă. 3 Măscărici la nuntă.

mămăiață sf vz momâiață

mămuiață sf vz momâiață

momîĭe f., pl. îĭ (slovac mamona, strigoĭ, pol. dial. mamuna, rudă cu rom. momesc. De aci var. mómilă [Ban. Trans.], mámină, mánină [est] și námilă [vest]). Sperietoare, om de peticĭ și de paĭe pus în semănăturĭ ca să se sperie păsările. Prăjină înfiptă ca să arăte hotaru. – În est momîĭață (pl. -ĭețe), după mogîldeață (Sadov. VR. 1910, 4, 60, și rev. I. Crg. 14, 111) și mămúĭe, vechĭ mamúĭe. V. momîrlan.

momâiață (reg.) s. f., g.-d. art. momâieței; pl. momâiețe

momâiață (reg.) s. f., g.-d. art. momâieței; pl. momâiețe

momâiață s. f., g.-d. art. momâieței; pl. momâiețe

MOMÂIAȚĂ s. v. mogâldeață, momâie.

momîiață s. v. MOGÎLDEAȚĂ. MOMÎIE.

MĂMĂIÁȚĂ s. f. v. momîiață.

MĂMUIÁȚĂ s. f. v. momîiață.

MOMÎIÁȚĂ s. f. (Regional) 1. Mogîldeață (2). Cf. BARCIANU, DDRF. Ies afară, și văd prin întuneric și ploaie, în mijlocul drumului, o momîiață. SADOVEANU, E. 117, cf. GOROVEI, C. 37. ♦ (Regional) Fantomă, nălucă (Vețel-Deva). ALR I 1405/107. Mi s-o nălucit o mămuiață. ib. 2. Măscărici la nuntă (Dobra-Deva). ALR II/I MN 81, 2 689/105. – Pl.: momîiețe. – Și: mămuiáță, mămăiáță (DDRF) s. f. - Etimologia necunoscută.