MOLOZ, molozuri, s. n. Material sub formă de pulbere de tencuială, spărturi de cărămidă și mortar, provenit din dărâmarea unor ziduri sau după executarea unor lucrări de zidărie. – Din tc. moloz.

moloz sn [At: ODOBESCU, S. I, 388 / V: (reg) ~luz / Pl: (rar) ~uri, ~oaze / E: tc moloz , bg молоз „nisip”] 1 Material constituit din praf și din bucăți mici de cărămidă și de mortar întărit, rămas după dărâmarea sau executarea unei zidării. 2 (Reg) Chirpici. 3 (Reg) Nisip de râu. 4 (Pex; rar) Grămadă de pământ sfărâmat în bulgări și amestecat cu diverse resturi, cioburi, gunoaie. 5 (Reg; pan) Ceea ce cade de la curățatul sobelor sau de la tăiatul lemnelor. 6 (Reg) Pământ moale și lunecos.

MOLOZ, molozuri, s. n. Spărturi și pulbere de tencuială, cărămidă și mortar, provenite din dărâmarea unor ziduri sau după executarea unor lucrări de zidărie. – Din tc. moloz.

MOLOZ s. n. 1. Sfărîmături și praf de cărămidă, de tencuială și de mortar, provenite din dărîmarea unei zidării. Gospodăria în miniatură era numai movili de moloz, cărămidă, țiglă pisată. C. PETRESCU, Î. II 5. Cînd rîndunica veni într-o primăvară, găsi la picioarele tovarășului său atîta moloz și cărămizi, că-i fu milă. BASSARABESCU, V. 50. Casa noastră – o grămadă de moloz acoperită de bălării. VLAHUȚĂ, O. A. 497. 2. (Rar) Tencuială, mortar. Oamenii urcau și coborau schelele, ducînd cărămizile ori molozul trebuitor. ANGHEL, PR. 57. Straturi de cărămidă roșie... se alternă măiestrește cu așternuturi de un moloz țeapăn și gălbui. ODOBESCU, S. I 388. – Variantă: moluz (SADOVEANU, O. L. 13) s. n.

MOLOZ ~uri n. Material de construcție (cărămidă, mortar, tencuială), provenit din demolarea unei clădiri. /<turc. moloz

moloz n. var închegat cu nisip din dărâmături dela zidurile caselor. [Turc. MOLOZ].

molóz și (nord) molúz n., pl. inuzitat urĭ (turc. moloz, molos). Materiĭ provenite din dărămăturĭ (cărămizĭ sparte, tencuĭală, petre ș. a.).

moluz sn vz moloz

MOLUZ s. n. v. moloz.

moloz s. n., pl. molozuri

moloz s. n., pl. molozuri

moloz s. n., pl. molozuri

moloz, -zuri.

MOLOZ s. (CONSTR.) (pop.) golomoz. (~ provenit din demolări.)

MOLOZ s. (CONSTR.) (pop.) golomoz. (~ provenit din demolări.)

moloz (molozuri), s. n. – Piatră spartă, dărîmături. Tc. moloz (Șeineanu, II, 263; Loebel 64; Lokotsch 1481), cf. bg. molos.

moloz, molozuri s. n. 1. (deț.) rest neutilizat al unui obiect, cedat de deținător. 2. (deț.) arpacaș. 3. (la sg.) bani.

a da la moloz expr. (deț.) a repartiza (un deținut) într-o colonie de muncă.

MOLÓZ s. n. 1. Materia] constituit din bucăți mici și din praf de cărămidă și de mortar întărit, rămas după dărîmarea sau executarea unei zidării. Straturi de cărămidă roșie ce se alternă . . . cu așternuturi de un moloz țeapăn și gălbui. ODOBESCU, S. I, 388. Casa noastră – o grămadă de moloz acoperită de bălării. VLAHUȚĂ, O. A. 497, cf. id. N. 122. Oamenii urcau și coborau schelele, ducînd cărămizile ori molozul trebuitor. ANGHEL, PR. 57. S-a-necat în sadină smăcinătura de moloz și cărămidă. CIAUȘANU, R. SCUT. 91. Găsi la picioarele tovarășului său atîta moloz și cărămizi, că-i fu milă. BASSARABESCU, V. 50. Ne adunam să împărțim prada. . . în groapa săpată dinadins, în molozul ruinelor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II, 336. Îți rămîne în stînga drumului o îmbulzeală de molozuri, după aceea pietrării risipite. SADOVEANU, O. XVI, 11. Gospodăria în miniatură era numai movili de moloz, cărămidă, țiglă pisată și cenușa din gura sobelor. PETRESCU, I.II, 5, cf. id. R. DR. 57. Un morman de moloz. DEMETRIUS, A. 338. Nu se văd decît grămezi de moloz, case năruite, bîrne negre, încercate de foc. V. ROM. mai 1954, 90, cf. ianuarie 1954, 173. Molozul și cheresteaua căzută îmi barau drumul. CONTEMP. 1956, nr. 514, 6/2. Materialul zidarului este cărămida, piatra și molozu. H X 31. Cînd tencuiala cade de pe zid în formă de bulgări, poartă numele de moloz. CHEST. II 128/70. ♦ (Regional) Chirpici (Pădurenii-Huși). CHEST. II 86/176. ♦ (Regional) Nisip (la rîu) (Bătrîni-Vălenii de Munte). ALR I 396/740. ♦ P. e x t. (Rar) Grămadă de pămînt (sfărîmat în bulgări și amestecat cu diverse resturi, cioburi, gunoaie). Cf. COSTINESCU. Chira îngenunchiă pe molozul proaspăt sub care odihnea alesul ei. DELAVRANCEA, S. 174. ♦ P. a n a l. (Regional) Ceea ce cade de la curățatul sobelor sau de la tăiatul lemnelor (Nemțișor-Tîrgu Neamț) I. CR. V, 183. 2. (Regional) Pămînt moale și lunecos (Hangu-Piatra Neamț), GLOSAR REG. – Pl.: (rar) molozuri și moloaze (BUL. FIL. V, 21). – Și: (regional) molúz s. n. CHEST. IV 94/452, ALR I 396/740, A V 3, 29. – Din tc. moloz. Cf. bg. м о л о з „nisip”.