2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

molime sf [At: ȘINCAI, HR. I, 74/26 / E: moale1 + -ime] (Nob) Moliciune (1).

MÓLIMĂ, molime, s. f. (Pop.) Boală cu caracter epidemic; (la oameni) epidemie; (la animale) epizootie; p. ext. boală care atacă un număr mare de plante. – Din ngr. mólema.

MÓLIMĂ, molime, s. f. (Pop.) Boală cu caracter epidemic; (la oameni) epidemie; (la animale) epizootie; p. ext. boală care atacă un număr mare de plante. – Din ngr. mólema.

molimă sf [At: CR (1829), 1021/30 / V: (înv) ~lefmă, ~lemă, ~levmă, ~levnă, ~ivmă / Pl: ~me, ~mi / E: ngr μόλεμμα] 1 Boală cu caracter epidemic, la oameni și la animale Si: (pop) boleșniță, boleznă, (reg) boliște Vz epidemie, epizootie. 2 (Prc; reg) Pestă bovină. 3 (Pex) Boală care atinge un mare număr de plante.

MÓLIMĂ, molime, s. f. Boală contagioasă la oameni sau la animale; epidemie, epizootie, boliște. Nu era lucru să nu fie întors, bătut, sucit, șlefuit ca și cum ar fi trecut vreo molimă prin casă. ANGHEL, PR. 5. ◊ (La plante) Molima, care a mîncat viile oamenilor, a ros și via... lui Miliarezi. STANCU, D. 53. Acolo, la Cotnari, am fost de mult la culesul viilor, pe cînd încă nu dăduse molima filoxerei. SADOVEANU, O. VII 233. ◊ Fig. Și a început, în zilele cele mai întunecoase... molima fugilor. DUMITRIU, V. L. 57.

MÓLIMĂ ~e f. Boală contagioasă cu tendință de extindere rapidă. /<ngr. mólema

mòlimă f. boală contagioasă, epidemie. [Gr. mod. MÓLEMA].

mólimă f., pl. ĭ și e (ngr. mólemma, vgr. mólymma și mólysma, pată, spurcăcĭune, d. molýno, spurc). Epidemie, boleșniță. – Și mólevmă și mólivmă (după ngr. molévo, molipsesc).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mólimă s. f., g.-d. art. mólimei; pl. mólime

mólimă s. f., g.-d. art. mólimei; pl. mólime


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÓLIMĂ s. 1. v. epidemie. 2. v. epizootie.

MOLIMĂ s. 1. (MED.) epidemie, (pop.) boleaznă, boleșniță, (înv. și reg.) moarte, (reg.) boliște, (înv.) contagiune. (~ printre copii.) 2. (MED. VET.) epizootie, (pop.) boleaznă, boleșniță, (reg.) boliște. (~ printre cornute.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mólimă (mólime), s. f. – Epidemie, contagiune. – Mr. molimă. Ngr. μόλεμμα (Tiktin; Gáldi 211). – Der. molimos, adj. (contagios); molipsi, vb. (a contamina), din ngr. μολεύω, aorist μολέψω, cf. bg. molepsa (Conev 93), mr. mulipsire; molipseală, s. f. (contaminare); molipsitor, adj. (contagios).

Intrare: molime
molime
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: molimă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molimă
  • molima
plural
  • molime
  • molimele
genitiv-dativ singular
  • molime
  • molimei
plural
  • molime
  • molimelor
vocativ singular
plural

molimă

  • 1. popular Boală cu caracter epidemic; (la oameni) epidemie; (la animale) epizootie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: boliște epidemie epizootie attach_file 2 exemple
    exemple
    • Nu era lucru să nu fie întors, bătut, sucit, șlefuit ca și cum ar fi trecut vreo molimă prin casă. ANGHEL, PR. 5.
      surse: DLRLC
    • figurat Și a început, în zilele cele mai întunecoase... molima fugilor. DUMITRIU, V. L. 57.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Boală care atacă un număr mare de plante.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Molima, care a mîncat viile oamenilor, a ros și via... lui Miliarezi. STANCU, D. 53.
        surse: DLRLC
      • Acolo, la Cotnari, am fost de mult la culesul viilor, pe cînd încă nu dăduse molima filoxerei. SADOVEANU, O. VII 233.
        surse: DLRLC

etimologie: