8 definiții pentru molfăială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOLFĂIÁLĂ, molfăieli, s. f. (Fam.) Molfăit. [Pr.: -fă-ia-] – Molfăi + suf. -eală.

molfăia sf [At: CONTEMP. 1948, nr. 112, 4/3 / Pl: ~ieli / E: molfăi + -eală] 1 Mestecare cu anevoie a unui aliment Si: molfăire (1), molfăit1 (1), molfăitură (1), molfotire (1). 2 Mestecare îndelungă Si: molfăire (2), molfăit1 (2), molfăitură (2), molfotire (2). 3 Învârtire prin gură sau roadere cu dinții a unui lucru necomestibil Si: molfăire (3), molfăit1 (3), molfăitură (3), molfotire (3). 4 Zgomot produs de molfăială (1-3) Si: molfăire (4), molfăit1 (4), molfăitură (4), molfotire (4). 5 Bolborosire.

MOLFĂIÁLĂ, molfăieli, s. f. Molfăit. [Pr.: -fă-ia-] – Molfăi + suf. -eală.

MOLFĂIÁLĂ, molfăieli, s. f. (Rar) Molfăit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

molfăiálă (fam.) s. f., g.-d. art. molfăiélii; pl. molfăiéli

molfăiálă s. f., g.-d. art. molfăiélii; pl. molfăiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOLFĂIA s. clefăială, clefăit, molfăire, molfăit, molfăitură, plescăială, plescăit. (Cînd mănîncă se aude o ~.)

Intrare: molfăială
molfăială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molfăia
  • molfăiala
plural
  • molfăieli
  • molfăielile
genitiv-dativ singular
  • molfăieli
  • molfăielii
plural
  • molfăieli
  • molfăielilor
vocativ singular
plural

molfăială

etimologie:

  • Molfăi + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09