moleculă sf [At: VALIAN, V. / Pl: ~le / E: lat molecula, it molecola, fr molécule] 1 Cea mai mică parte dintr-o substanță, care are compoziția procentuală și proprietățile chimice ale substanței respective, constituită din unul sau mai mulți atomi legați între ei prin forte de valență principală Si: (înv) părticică. 2 (Șîc) ~-gram Cantitate de substanță a cărei greutate, exprimată în grame, este numeric egală cu greutatea moleculară a substanței Si: mol¹.

MOLECULĂ, molecule, s. f. Cea mai mică parte dintr-o substanță care are compoziția procentuală și toate proprietățile chimice ale acelei substanțe. Prin dizolvare, moleculele de sare. se desfac în două părți. FIZICA 129. ◊ Moleculă-gram = numărul care exprimă în grame cantitatea dintr-o substanță, egal cu greutatea ei moleculară; mol.

MOLECULĂ s.f. Cea mai mică părticică dintr-o substanță care are compoziția chimică și structura la fel cu a substanței respective și care (în cazul elementelor) poate fi descompusă fără să se distrugă constituția sau proprietățile substanței. ◊ Moleculă-gram = cantitatea unei substanțe măsurată în grame, egală cu greutatea ei moleculară; mol. [< fr. molécule, cf. it., lat. molecula – mică masă de materie].

MOLECULĂ s. f. cea mai mică parte dintr-o substanță, care are compoziția chimică și structura la fel cu a substanței respective. ♦ ~-gram = cantitatea unei substanțe măsurată în grame, egală cu greutatea ei moleculară; mol¹. (< fr. molécule, lat. molecula)

MOLECULĂ ~e f. Partea cea mai mică dintr-o substanță, care păstrează proprietățile chimice și structura substanței respective. *Moleculă-gram unitate de măsură a capacității de materie; mol. /<fr. molécule

moleculă f. Fiz. partea cea mai mică în care se poate descompune un corp.

*moléculă f., pl. e (lat. științifică molécula, dim. d. lat. moles, masă, grămadă. V. molestez). Chim. Parte dintr’un corp considerată ca indivizibilă supt acțiunea agenților fizicĭ, dar descomponibilă chimicamente în părțĭ maĭ micĭ numite atomĭ.

moleculă s. f., g.-d. art. moleculei; pl. molecule

moleculă s. f., g.-d. art. moleculei; pl. molecule

moleculă s. f., g.-d. art. moleculei; pl. molecule

moleculă-gram s. f., g.-d. art. moleculei-gram; pl. molecule-gram

moleculă-gram s. f., g.-d. art. moleculei-gram; pl. molecule-gram

moleculă-gram s. f., g.-d. art. moleculei-gram; pl. molecule-gram

MOLECULĂ s. 1. (FIZ.) (înv.) parte, părticică. (~ a unui corp.) 2. (FIZ., CHIM.) moleculă activă = moleculă reactivă; moleculă biatomică = moleculă diatomică; moleculă diatomică v. moleculă biatomică; moleculă dublă v. dimer; moleculă-gram = mol; moleculă reactivă v. moleculă activă.

MOLECULĂ s. (FIZ.) (înv.) parte, părticică. (~ a unui corp.)

MOLECULĂ s. f. Cea mai mică parte dintr-o substanță, constituită din unul sau mai mulți atomi legați între ei prin forțe de valență principală, în care se găsesc compoziția procentuală și proprietățile chimice ale substanței respective; (învechit) parte, părticică. Cf. VALIAN, V. Părticele (molecule). SPIC. 4, cf. NEGULICI, BREZOIANU, A. 23, id. R. 79, MARIN, PR. I, XI, id. F. 9, 426, MAN. SĂNĂT. 95, STAMATI, D., BARASCH, I. N. 11, 241, id. 67, PONI, F. 4. Nu există oare o legătură. . . între așezarea moleculelor unui corp și felul lui de a cristaliza ? SANDU-ALDEA, A. M. 107, cf. BOGZA, C. O. 163. Moleculele sînt particulele cele mai mici în care o substanță poale fi descompusă fără ca ea să-și schimbe proprietățile. MARIAN-ȚIȚEICA, FIZ. I, 130. Moleculele sînt formate prin unirea a doi sau mai mulți atomi ai aceluiași element. CHIM. AN. CĂLIT. 16. Atomii unei molecule sînt legați și de atomii moleculelor vecine. LTR². În moleculă, atomii sînt legați între ei cu ajutorul legăturilor chimice. DER. Moleculâ-gram = cantitatea de substanță a cărei greutate, exprimată în grame, este numeric egală cu greutatea moleculară a substanței; mol¹. – Pl.: molecule. – Din lat. molecula, it. molecola, fr. molécule.